Harper Lee s-a născut în Monroeville din statul american Alabama, în anul 1926. A studiat Dreptul, apoi s-a stabilit la New York, dedicându-se scrisului. În 1959, l-a însoțit pe Truman Capote în Holcombe, Kansas, ca asistent în munca de cercetare. „Să ucizi o pasăre cântătoare”, publicat în 1960, este singurul ei roman, distins cu Premiul Pulitzer în 1961 și ecranizat în 1962.

Portret din prima ediție a cărții „Să ucizi o pasăre cântătoare” (1960) Foto de Truman Capote

Romanul „Să ucizi o pasăre cântătoare” , în scurt timp după publicare, a devenit foarte popular, a fost tradus în aproximativ 40 de limbi și a fost vândut în peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. El a fost apreciat pentru abordarea sensibilă a fenomenului rasismului și a prejudecăților din America de Sud. „Să ucizi o pasăre cântătoare” este una dintre acele cărți pe care trebuie să le citești măcar o dată în viață. 

„Singurul lucru care nu poate fi statornicit prin legea majorităţii este conştiinţa omului.” (Atticus Finch)

Evenimentele au loc în orașul fictiv Maycomb, Alabama, în timpul Marii Depresiuni. Protagonistul este Jean Louise („Scout”) Finch, o fată inteligentă, dar neconvențională, care are vârsta cuprinsă între șase și nouă ani pe parcursul romanului. Ea trăiește împreună cu fratele ei, Jeremy Atticus („Jem”) și tatăl văduv, Atticus Finch. El este un avocat de seamă, care își încurajează copiii să fie empatici și echilibrați. Într-o veselie a vieții de copil, plină de praf și gumă de mestecat, de întrebări și răspunsuri neașteptate, Scout este martoră la întâmplările dramatice declanșate în orășel. Un bărbat de culoare este (fals) acuzat că a violat o femeie albă iar Atticus acceptă să îl apere în ciuda amenințărilor din partea comunității. Atticus Finch apare ca un erou și un om-model datorită moralității și valorilor sale. Tema moravurilor este prezentă pe parcursul întregului roman, mai ales în raport cu religia și percepția păcatului. Drept exemplu, luați-o pe doamna Dubose, o dependentă de morfină în recuperare, care jură că va muri fără a fi supusă la nimeni și la nimic. Își urmărește propriul vis de a fi o ființă liberă, deoarece știe în profunzime că este corect.

„Voiam să afli ceva de la ea – voiam să vezi ce înseamnă curajul adevărat, fiindcă, vezi tu, curajos nu este omul cu puşca-n mână. Să fii curajos înseamnă să ştii că eşti pierdut înainte de a întreprinde ceva, totuşi întreprinzi oricum, şi mergi până la capăt, orice-ar fi. Rareori învingi, totuşi se întâmplă câteodată.” (Atticus Finch)

Cadru din filmul „Să ucizi o pasăre cântătoare”, realizat în 1962 de regizorul Robert Mulligan

Romanul lui Harper Lee se concentrează asupra acelui simț instinctiv de „bine” și „rău” și le diferențiază de simpla respectare a legii. Chiar și citatul: „Ele (păsările cântătoare) nu strică grădinile oamenilor, nu-şi fac cuibul în lanurile de porumb, în schimb îşi pun tot sufletul cântând pentru noi. De asta e păcat să ucizi o pasăre cântătoare” este în sine o alegorie pentru acest mesaj. Fiind el însuși un mesaj generic, ideea de „a face ceea ce este corect” are, în mod evident, o altă semnificație în funcție de momentul și locul în care citești cartea. Dacă să ne referim la anul 1960, când a fost scrisă cartea, America era la stadia de dezvoltare etică, deoarece inegalitatea socială a fost greu de depășit. Mișcarea pentru drepturile femeilor și drepturile oamenilor de culoare au început să se desfășoare și unele au făcut campanii prin violență. Aticus Finch ar scuza asta?

„Ori de câte ori un alb trage pe sfoară un negru, albul acela, oricine ar fi el, oricât ar fi el de bogat sau de obârşie nobilă, ei bine, albul acela este un om de nimic.”

Frumusețea literaturii și motivul pentru care o iubesc atât de mult este că un scriitor trebuie să renunțe până la urmă la sensul cărții sale. Așadar, toți cei care o citesc pot desprinde înțelesuri noi, pe care nimeni înainte nu le-a observat. Dar se pare că și căutarea acestor lecții de viață a devenit un exercițiu din ce în ce mai puțin popular, pe măsură ce au trecut anii. Să nu uităm că o adevărată operă literară, precum „Să ucizi o pasăre cântătoare”, are semnificație profundă pentru fiecare perioadă și că astăzi, mesajul lui Atticus Finch ar trebui să fie auzit în mijlocul tuturor conflictelor globale, despre care auzim de la știri în fiecare seară.

A crede că copiii suferă în întreaga lume din cauza unui regim tiranic sau a unui sistem de justiție nedrept este o idee deprimantă și cred că un Atticus Finch ar fi de acord cu aceasta. Nu cred că el s-ar simți confortabil știind că vieți inocente suferă din cauza inegalității. Atticus ar apăra acum problemele, pe care Harper Lee nu le-a luat în considerare când scria cartea, cum ar fi drepturile comunităților LGBT, pentru că ceea ce este în esența personajului său este o acceptare totală a naturii oamenilor. Atticus Finch nu este xenofob sau homofob. Nu este rasist sau sexist. El vede pe toți oamenii ca fiind egali și îi tratează corespunzător.Cine știe? Poate că Atticus Finch ar fi chiar un susținător al drepturilor animalelor.

„- Dar de ce plâng, domnule Raymond?

– Din pricina infernului pe care oamenii îl fac oamenilor, fără să-și dea seama măcar. Din pricina infernului pe care albii îl fac nealbilor, fără să-și dea seama că și ceilalți sînt oameni.”

Cadru din filmul „Să ucizi o pasăre cântătoare”, realizat în 1962 de regizorul Robert Mulligan

„Să ucizi o pasăre cântătoare” este atât povestea unei tinere care trece de la copilărie la adolescență, cât și o dramă întunecată despre rădăcinile și consecințele rasismului și prejudecăților, dovedind că binele și răul pot coexista în cadrul unei singure comunități sau a unui singur individ. 

Cred că această carte care ar trebui citită, fie ea în școală sau în viața adultă, trebuie absorbită și simțită în totalitate. Este o carte cu atât de multe straturi de semnificații încât fiecare înțelege cât are el nevoie. Știu cu siguranță că este o carte care mi-a schimbat viața și că de fiecare dată când o recitesc, găsesc ceva nou să asimilez în propriul cod de etică. 

Autoare: Anastasia Suveică