Și-a făcut apariția când ne așteptam cel mai puțin. Inițial, era departe de noi, un fel de ,,made in China”, eram practic convinși sau cel puțin tindeam să credem în faptul că la noi nu va ajunge. Am început să ne bucurăm de negativ și să ne îngrijorăm de pozitiv, iar lucrurile practic au luat o întorsătură.

L-am urât din momentul în care i-am aflat consecințele și acea formă ciudată, rotundă cu vârfuri ce-i împodobesc suprafața exterioară a acestuia, care-i conferă aspectul unei coroane ce înconjoară virionul, atunci când este văzut la microscop electronic. Dacă vă întrebați ce este acel virion, atunci vă spun că e starea intermediară între ființele vii și moleculele neînsuflețite, ce corespund stadiului de multiplicare a unui virus unde toți constituenții acestuia sunt uniți între ei.

El a contribuit la intensificarea fricii umane până la superlativ iar în timp am încetat să vizităm părinții, buneii sau pe toți cei dragi, aceasta devenind cea mai bună metodă de a demonstra că ne pasă de sănătatea lor. Am început să ne ascundem după niște măști din cauza lui, de zici că zilnic jucăm roluri în piese de teatru. În loc de parfum, purtăm aroma dezinfectantului pe mâini, haine și în geantă. El ne-a învățat să trăim după reguli, mai nou le spunem „restricții”. Prin el, mulți deja am descoperit cum e să nu ai miros sau sau să nu simți gustul mâncării preferate, mistic e că acesta fură două simțuri concomitent, de la mai multe persoane în același timp. Cel mai bizar ce poate fi, e că ne temem de ceva ce nici măcar nu poate fi văzut sau auzit, un ucigaș invizibil care pe zi ce trece, devine mai puternic și periculos. A reușit să creeze o pandemie, zi de zi luând zeci de vieți umane, fără pic de milă. A creat istorie, iar învățământul online s-a transformat în cel mai obișnuit mod de a face studii. Punctul său țintă și l-a îndreptat spre cei care ne salvează viața, medicii fiind în prima clasă de risc. A pus frontiere între frontiere și-i numea străini pe cei care erau plecați din țară în căutare de bani pentru a mai face față existenței. Pe lângă pașaportul ce atestă identitatea, a adăugat un nou „document” fără de care n-ai putea călători – Testul Covid-19. Cât narcisism încape într-un corp ce nu se vede… Ne-a interzis să ieșim din casă decât doar dacă avem o fișă ce ar confirma o urgență, iar persoanelor trecute de 65 de ani, nu le-a oferit nici un fel de excepție.

Jucăm după regulile lui – cine încalcă, și-o asumă. Acest virus probabil e prieten cu planeta, poate chiar natura i-a făcut o invitație pe al noastră Terra. Daunele pe care a început să le aducă ființa umană întrecuseră deja orice limită posibilă. Lipsa bunului simț și-a pierdut valoarea și plasticul aruncat în păduri, oceane și oriunde, nu mai putea fi adunat. Această metodă de a crea un virus ucigaș care la rândul său ar crea o pandemie, a fost singura soluție care le-a mai rămas pentru a ne demonstra că noi de fapt suntem oaspeții acestei lumi, nu și stăpânii ei. Pe cât de dur nu ar părea, ne-a învățat multe, precum și faptul că timpul petrecut în familie e mai prețios decât orice diamant, iar rolul de cetățeni responsabili nu are un termen de valabilitate indicat.

Lecția lui Covid-19 este mai lungă decât cea de la școală cu o durată de 45 de minute, iar aici pauzele nu-și mai au rostul.

Autoare: Biatricia Turculeț, studentă în anul III la USM, FJȘC