Olga Pastela: „Îmi iubesc foarte mult frații, deși nu mereu le spun acest lucru”
„Odată cu maturizarea, cu anii care trec, realizez că familia pentru mine este foarte importantă. Îmi iubesc nespus de mult frații, deși nu mereu le spun acest lucru și nici nu aud înapoi astfel de cuvinte, dar știu că ei au pentru mine asemenea sentimente. Dima, fratele mai mare, este o persoană echilibrată și profundă în gândire. De la el am învățat să chibzuiesc mai mult asupra cuvintelor pe care le spun. Eu sunt o fire impulsiva, în urma la unele expuneri de ale mele, el adesea îmi oferea șiruri de întrebări care mă puneau să mă gândesc mai mult la situațiile ce s-au întâmplat. Astfel, am învățat să analizez o problemă din absolut toate punctele de vedere. Deși nu se fălea în public că e fratele meu, știu că mereu am fost protejată de el. Am învățat în același liceu și nu mă scăpa din priviri, îmi analiza comportamentul, prietenii, iar când ajungeam acasă îmi spunea atent ce aș putea schimba pentru a fi mai bine pentru mine. Atunci, îmi părea că se implică unde nu ar trebui, însă acum înțeleg că așa își manifestă dragostea frățească. Cât despre relația cu fratele mai mic – e o altfel de dragoste. Mi-am dorit foarte mult un frățior micuț, iar el a venit pe lume ca o cutie de fericire pentru acea fetiță-adolescentă de 14 ani. El pentru mine a fost și este puterea mea de a trăi la maxim. Am cea mai pură iubire pentru el și aceeași iubire o primesc zilnic din partea lui. Acel zâmbet sincer și îmbrățișările lui pline de iubire mă fac să uit de orice rău.”
Iura Stanciu: „A venit ca o educație în plus”
„Când a apărut fratele meu în viața mea, a venit ca o educație în plus, învățându-mă să împart tot, să înțeleg că părinții nu fac diferențe între copii. Am înțeles că dacă vreau ceva, păi trebuie să avem amândoi sau niciunul. Sunt un sprijin pentru fratele meu și simt o altfel de dragoste. Încerc să-i dau un exemplu cât mai pozitiv, eu fiind fratele mai mare.”
Andreea Ababi: „Am ales să studiez aceeași profesie”
„Un frate chiar și unul pe care-l vezi rar, face parte din viața ta la fel ca și respirația. Pentru mine, fratele meu este o parte din mine, aerul și sufletul meu. De la el am preluat tot ce e mai bun, am învățat că nimic în viață nu vine de la sine, trebuie să muncesc. Am ales să studiez aceeași profesie pentru că ceea ce emană el în societate inspiră încredere și foarte mult curaj. Îl iubesc mai mult decât pe mâine, mi-a dăruit o nepoțică căreia la momentul de față, fiind departe, îi simt lipsa și îi duc dorul.”
Daniela Stanciu: „Am trei idoli, însă n-am nici, cel puțin, o fotografie de grup”
„Am motive de a mă mândri cu surorile și fratele meu. Încă de mici am petrecut puțin timp împreună, însă acesta nu a fost un argument pentru care să nu comunicăm. Distanța ne-a făcut să fim răbdători, iar susținerea pe care o acordăm unul altuia ne definește. Sunt cea mai mică dintre toți, dar în discuțiile noastre nu se simte acea diferență de ani, deoarece ne respectăm și ne acceptăm așa cum suntem. Acum, în vremea grea pentru toți, din nou ne aflăm la depărtare unul de altul, dar suntem gata să petrecem ore întregi discutând. Oricare ar fi subiectul, ne ridicăm dispoziția unul altuia. Am 3 idoli: Luminița, Nălea și Octavian, însă n-am nici, cel puțin, o fotografie de grup. Ne vedem de sărbători și atunci tot ce ne dorim e să petrecem timpul împreună.”
Andreea Zagorneanu: „Sora mea este prietena cu care pot spune lucrurilor pe nume”
„Sora mea este prietena mea. Prietena cu care pot spune lucrurilor pe nume așa cum le simt, fără a fi criticată și ea face la fel – e cel mai frumos ce am putut construi împreună. De la ea am învățat să am propria părere, indiferent de factorii agresivi din jur. Am învățat să vorbesc mereu despre ce simt și cum văd eu lucrurile.”
Valentin Cenușă: „Fratele meu stimulează o înflorire în mine”
„Ce ar înseamnă fratele meu pentru mine? Probabil nu există terminologie exactă care ar putea descrie această senzație. A avea un frate mai mic care tinde să te ajungă din urmă din toate punctele de vedere și care crește practic în ochii tăi e ceva care stimulează o înflorire în tine. Aș putea zice ferm că mă simt mândru că am un frate, pe care oricând mă pot baza, precum o poate și el face. Și această senzație e unică fiindcă fără fratele meu viața nu ar fi avut așa o gamă largă de gusturi. Dacă e să mă gândesc la ce am învățat de la el, probabil am furat puțin și din felul lui de a fi imposibil în unele momente, ceea ce uneori îți stimulează tenacitatea puternică, în situațiile când chiar e nevoie de această calitate.”
Ludmila Doba: „Oglinda mea”
Pentru mine, astăzi este o zi în care îmi pot răscoli cu drag amintirile, declanșând foarte ușor emoții de suflet legate de surioara mea mai mare. Ba mai mult, Elisabeth Fishel spunea: «O soră este atât oglinda ta, cât și opusul tău». Și are dreptate! Pentru mine, sora mea reprezintă a doua mamă, persoana care mai întâi m-a certat și apoi m-a luat de mână să rezolvăm problema împreună, mereu. M-a învățat să îmi cunosc valoarea în fața societății, să nu las mâinile în jos când se iveau greutățile, și-a fost Oglinda mea – de emoții, de plânset, de zâmbet și putere. Îmi iubesc sora!”
Victoria Macaganiuc: „Tot ce am mai scump”
„Fratele și sora mea pentru mine sunt tot ce am mai scump, nu îmi imaginez cum ar fi fost fără ei. De la sora mea am învățat foarte multe lucruri bune și pozitive, mereu a fost cea care m-a ajutat și m-a susținut în toate – pentru acest fapt îi sunt recunoscătoare. De la fratele meu de 7 anișori, am învățat că trebuie să prețuiesc fiecare clipă, să mă reîntorc uneori în lumea copilăriei și să profit din plin de moment.”
Laura Remiță: „Universul meu”
„Surorile mele reprezintă universul meu. Este minunat să ai doua surori, deoarece împărtășim experiențe, iar eu învăț din greșelile lor. Ele mă motivează și mă susțin în orice, îmi sunt cele mai bune confidente și prietene. Fie ca este vorba de a învăța despre dragoste, de a împărtăși, a oferi sau chiar de a spune o glumă, toate acestea le-am învățăm alături de surorile mele.”
Ion Condur: „Avem trei «mame» alături”
„Am trei surori mai mari: Viorica, Liliana si Luminița. De când m-am născut, ele și-au jertfit o parte din viața personală pentru ca să îngrijească de mine, mama fiind plecata peste hotare. Nu prea i-am simțit lipsa, deoarece mai aveam trei «mame» alături. Surorile m-au învățat tot ce-i mai bine, m-au educat, m-au alintat cu tot felul de cadouri și excursii, cuvinte drăguțe și cu toate – uneori eram prea obraznic sau le supăram, dar ele mereu mă iertau. De la surorile mele am învățat bunele maniere, am învățat să socializez, să merg la biserică, să am frica de Dumnezeu. Ele fiind mai mari, au și copii, iar eu de la vârsta de 7 ani până în prezent la 19 ani – am deja 9 nepoți. Astfel, am învățat sa îngrijesc de copii, să îi adorm, să ies în parc cu ei, să schimb un scutec… Mereu m-au îndrumat să fac lucruri frumoase, m-au ajutat la nevoie și mi-au fost alături ori de câte ori am avut nevoie. În concluzie aș putea spune că surorile mele m-au făcut omul care sunt astăzi și le datorez mulțumiri pentru tot ce am dobândit, căci ele sunt «vinovate» de asta. Pentru mine surorile reprezintă – motivația de a fi bun, deștept, să îmi valorific talentele și să nu le dau de rușine în lumea în care ele sunt un exemplu. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru surorile mele si de asemenea felicitări tuturor fraților și surorilor cu această sărbătoare.”
Autoare: Cristina Duplachi, studentă în anul III, FJȘC, USM
COMENTARII