Maxim Stratan, jurnalist:
„Probabil cel mai important lucru pe care l-am învățat în carantină e că viața poate fi foarte imprevizibilă. Azi ești sănătos, îți faci planuri de viitor, iar a doua zi poți să te trezești într-o altă realitate. Deci, mi-am dat seama că ar trebui să trăiesc mai mult cu prezentul decât cu viitorul. Cât de banal nu ar suna, dar am înțeles că ar fi bine să mă bucur de chestiile mărunte, precum plimbările în aer liber sau cumpărăturile la market. M-am convins încă o dată că pe parcursul a toți acești ani, statul a investit/cheltuit bani în domenii care nu sunt prioritare. Probabil am învățat să mă spăl mai des pe mâini. Da, poate sună straniu. Și am început să am mai mare grijă de sănătate mea. O ultimă chestie pe care am învățat-o e că nu trebuie să aștept momentul potrivit pentru a începe să-mi realizez planurile/scopurile, pentru că mâine ar putea să nu mai existe.”
Ioana Isac, poetă:
„Ce m-a învățat carantina? cred că aș putea scrie un eseu de vreo 14 foi A4, dar voi încerca un rezumat. Carantina mi-a confirmat drumul și valorile, pe care le aveam și până la ea, ca spre exemplu că totul este foarte efemer și trecător, iar siguranța în ceva e doar un mit pentru confortul nostru psihologic, căci orice și oricine se poate transforma în secunde, iar atașamentul față de viața noastră e și sub semnul de întrebare. M-a învățat să prioritizez, în cazul meu a fost mereu dezbaterea: «arta sau să mă conformez cu traseul acceptat de societate (schema vieții)», și astfel am reușit să fac două video-poezii alături de prietenii mei artiști: Cristina Perebicovschi și Paul Tserkezos. Am învățat să nu am frică de singurătate și să am curaj să renunț la orice ce nu mă face să mă simt bine, fericită, fie că e vorba de oameni sau de locații, amintiri, așteptări! Am învățat că acest timp din carantină poate fi folosit foarte util, așa că am reușit să fac tot ce spuneam că voi face când am să am timp. Am învățat că putem fi cel mai aproape doar la distanță, paradoxal Am învățat că am nevoie de extreme ca să ajung la mijloc emoțiilor și energiilor, că disciplina nu e chiar așa de plictisitoare și că răbdare, recunoștință pentru puținul, pe care-l simt sunt principalele atuu-ri ale omului. Am învățat să mă iubesc pe mine sănătos și să primesc iubire sănătoasă de la univers.”
Ingrid Bârcă, studentă:
„Carantina mi-a oferit lecții de viață pe care nu știu dacă le-aș fi primit într-o asemenea cantitate într-un timp atât de scurt. De fapt, m-a învățat cum să-mi rearanjez prioritățile. Am început cu ștersul prafului de pe cărți, de pe albumele cu muzica anilor ‘70, de pe operele de artă a marilor pictori și de pe piesele notoriilor dramaturgi. Am continuat cu antrenarea voinței, a răbdării și a responsabilității. Am învățat (la libertate fiind, însă sub presiunea fricii) ce înseamnă disciplina, întrucât atunci când e vorba despre propria siguranță, nu ieșim din contur. Am înțeles că rutina poate fi de zeci de ori mai plictisitoare decât rutina zilnică de care ne plângem în mod obișnuit. Un «mulțumesc» circumstanțelor pentru că m-au făcut să valorific farmecul lucrurilor mici. Și nu în ultimul rând mi-a demonstrat magica vulnerabilitate a circuitului vieții umane, care în doar câteva zile poate fi dat peste cap. Sunt recunoscătoare acestor «lecții» ale carantinei, dar aștept cu nerăbdare recreația.”
Eugeniu Rabdau, student:
„Știi, am avut o pauză de liniște profundă. Am făcut cunoștință mai bine cu mine, cu părinții, cu bunicii, cu iarba, cu florile din grădină. Se pare că m-am jucat cu timpul, dar e cel mai mare lux, să înveți și să simți aceste bogății. Și nu e vorba de odihnă, din contra, am aruncat ața și mai departe, uneori o pauză e bună. O să precizez și faptul că păsările m-au găsit. Am învățat să ascult ciripitul, să mă împrietenesc cu ele. Apropo, le recitam poezii, însă, am înțeles că sunt plictisitor. Mă întorceam și plecam, dar cu coada ochilor mai aruncam câte o privire… Și în acel moment de despărțire te îndrăgostești. Știi, ele îți oferă posibilitatea să fii liber, ca o pasăre în zbor, asta e libertatea. Această dragoste liberă, m-a învățat să înțeleg ca nu tot ce zboară se mănâncă. Totuși, pasările m-au găsit și să-ți spun un secret, mi-au promis ca în curând o să zbor.”
Ruxy Ghimp, vloggeră:
„Să fiu răbdătoare pentru că fac des temele pentru gradiniță cu verișoara și acolo trebuie tare multă răbdare.”
Cătălina Bivol, studentă:
„Pe cât de trist ar fi că am fost lipsiți de plimbările de seară în natură și un «- unde ne întâlnim? – la catedrală» , pe atât de revigorantă și pașnică a fost carantina pentru mine. Atât eu, ca suflet, cât și Mama Natură, am avut nevoie de pauză, de un mic respiro, pentru a ne renaște și a reveni cu noi puteri într-o lume nouă. Iar când mă gândesc ce anume m-a învățat, am venit cu un simplu răspuns: să prețuiesc timpul, pentru că e cel mai scump pe această lume. Am devenit mai conștientă la cum îmi gestionez timpul și cum îmi prioritizez task-urile. Am devenit mai conștientă de ce vreau să fac și cum vreau să fac. Într-un final, am reușit să descopăr al meu «eu» .
Marius-Cătălin Tulum, student:
„Având un program extrem de încărcat la universitatea unde îmi fac studiile, această carantină a venit la timpul potrivit, doar că s-a cam lungit. Curând de la începerea acesteia am conștientizat că acum este momentul potrivit să compensez prin explorarea unor noi teritorii. «Carantina-clementina» a contribuit la disciplina gestionării timpului. M-am gândit că dacă nu voi fi eficient în această perioadă, o să regret foarte mult. Astfel am acumulat doza necesară de motivație. Am făcut cunoștință cu noi regizori de teatru și film prin prisma operelor acestora, cu noi autori dramatici. Intuiesc că fiecare persoană și-a tras niște concluzii după această perioadă de izolare, printre toate reflecțiile egoiste tipice rasei umane, mă mai gândesc la animăluțele din grădinile zoologice, ce frumos și corect ar fi dacă acestea s-ar desființa, nu?”
Nicoleta Gorobeț
„Ce m-a învățat carantina? Sincer, a fost o perioadă necesară pentru minte și suflet. Firea mea activă n-ar fi venit cu inițiativa de pauză, pentru că până și vacanțele programate sunt pline de activități. Dar atunci când toate procesele au fost puse pe «stop» la nivel mondial, m-am simțit cumva ușurată cu nu e din impulsul meu. Toată situația am privit-o cu optimism și am utilizat rațional timpul. Așadar am pus accent pe MINE. M-am redescoperit și învățat. Mottoul meu acum e «coronavirus connected people». Spun asta pentru că a fost o perioadă în care m-am izolat de societate și m-am conectat la oameni cu adevărat importanți. Am filtrat identități și am găsit miezul pe care demult îl căutam. Am meditat mult și am început să dau însemnătate sentimentelor, dorințelor și pasiunilor ascunse și am găsit atâtea moduri de a-mi manifesta creativitatea… Casa mea a fost natura. Am urmărit relaxată manierele soarelui și cum se modelează în fiecare zi. Fără grabă am supravegheat cerul, analizând intesitatea culorii și urmărind umbrele norilor pe spațiile deschide (câmpii, lacuri). Și am spionat transformarea mediului în primăvară, în lipsă de oameni. Mi-am testat disciplina și am înțeles că e un criteriu care împarte oamenii în această perioadă. Cei care se responsabilizează și sunt productivi și cei care se pierd în depresie. Mi-am organizat timpul astfel, încât să reușesc să citesc, învăț, scriu, creez, plimb, sport, gătesc, deprind noi comportamente și atâtea alte ocupații interesante. Chiar am îndrăgit acest regim, dar mi-am dorit să revină modul normal. Acum știu ce valoare are timpul, oamenii și libertatea pentru mine.
Autoare: Ilinca Televca
COMENTARII