Cu toții cunoaștem că Israelul este o țară mică însă despre care poți discuta la nesfârșit atunci când vine vorba de istorie, valori și tradiții . De exemplu, știați că Israelul este singura țară din lume în care există o comunitate în care toți membrii sunt remunerați cu același salariu indiferent de postul de muncă pe care îl are?
Pentru a face o introducere, termenul de „Kibbutz”, conform enciclopediei britanice acest termen în ebraică înseamnă grup. În mod tradițional, kibbutz reprezintă o comunitate democratică voluntară în care oamenii trăiesc și lucrează împreună pentru a genera economic. Se bazează pe principiile proprietății comunale asupra proprietății și egalității sociale. Astăzi, kibbutzimul s-a schimbat dramatic, mulți s-au privatizat, dar continuă să joace un rol vital în industrie, cultură și viața israeliană.
Kibbutznikii, așa cum sunt numiți locuitorii, lucrează la fermele de lapte, în livadă și chiar în afara compușilor lor, punându-și salariile integrale în oala comunală. Toată lumea primește o recompensă lunară egală din partea administrației kibbutzului, indiferent de ceea ce face sau de câți bani pun în fond. Astăzi, mai puțin de 150 000 de oameni trăiesc în 274 de kibbutzim, dintre care doar 74 sunt încă comunale. Kibbutzim produce 40 la sută din producția agricolă a Israelului, dar locuitorii lor constituie mai puțin de 2 la sută din populație.
# Secretele unei vieți fericite
Conform Agenției Evreiești pentru Israel, de-a lungul a 100 de ani de la fondarea primei aşezări de acest tip, liderii politici israelieni, indiferent de partid, s-au întrecut în a-şi exprima omagiul şi admiraţia faţă de proiectul centenar al muncii şi traiului în comun. Kibbutz-ul nu este doar o aşezare umană şi un mod de viaţă, cât mai ales o parte integrală a societăţii israeliene. Înainte de declararea independenţei, precum şi în primii ani de după acest moment, kibbutz-urile au jucat un rol capital în domeniile militar, cel al imigraţiei şi al fondării de noi aşezări. În timp, mare parte din aceste responsabilităţi şi funcţii au fost preluate de autorităţile şi guvernele ţării, iar interacţiunea dintre kibbutz şi societate a scăzut gradual, cu toate că nu a dispărut niciodată. Un număr mare de kibbutz-uri oferă cursuri de cinci luni pentru imigranţi, cursuri care includ studierea intensivă a limbii ebraice, familiarizarea cu particularităţile vieţii în Israel, alături de noţiuni de agricultură şi creşterea animalelor.
# Comunitatea unde un director de companie are același salariu ca al unui măturător
Indiferent de funcția pe care o ocupă, locuitorii au aceleași venituri, conform celor de la Agenția Evreiască pentru Israel. Astfel, un director de companie primește același salariu cu un om de serviciu. Companiile la care sunt angajate aceste persoane primesc lunar salariul Kibbutz-ului, care împarte veniturile în mod egal membrilor comunității. Astfel, o familie are un venit anual în jur de 50 000 de euro și duc o viață mai mult decât decentă. Comunitatea îi lasă pe membri să meargă în vacanțe sau să ia un an de pauză de la Kibbutz. Dacă se depășesc mai mult de trei ani de absență, oamenii care doresc să vină în Kibbutz trebuie să treacă printr-o ședință de acceptare.
Ein Hashofet este un kibbutz cu câteva sute de locuitori, aflat la vreo 30 km de Haifa, cel mai important oraş industrial al ţării. Forţa de muncă e absorbită, preponderent, de două fabrici: una de baterii, pe nume Eltam, şi una care produce şuruburi, Mivrag. Pe lîngă ele, există o fermă de vaci, care asigură consumul de lactate pe plan local, şi terenuri cultivate, îndeosebi cu pomi fructiferi.
Pentru timpul liber al kibbutznicilor în această regiune s-au construit un cinematograf, un club, un pub, o mini-grădină zoologică cu activităţi speciale pentru copii, teren de fotbal şi baschet, sală de fitness. Locuitorii şi-au dat toată silinţa ca mirajul succesului colectiv să funcţioneze. Şi să convingă generaţiile următoare să rămână.
# Voluntariatul
Mai mult de 80 la sută dintre băieții din kibbutzim se oferă voluntari pentru unități speciale de luptă. Aproximativ 50 la sută dintre fete fac voluntariat pentru unitățile de luptă. Printre fiicele kibbutzului se numără și prima femeie pilot de luptă al Forțelor Aeriene Israeliene; unul dintre cei doar doi navigatori de sex feminin ai forțelor aeriene; și prima femeie ofițer naval.
# Acuzații de rasism
Oponenții moderni ai mișcării spun că kibbutznikii continuă să beneficieze de terenurile care le-au fost date lor și predecesorilor lor gratuit de către stat – același stat care a stabilit cu forța imigranții din Africa de Nord și Orientul Mijlociu în orașele cu dezvoltare precară.
Kibbutzniks își încep în mod tradițional munca la vârsta de 12 sau 13 ani, urmând idealul ca membrii să contribuie cât de mult pot și să se întoarcă cât mai mult (sau cât de puțin) au nevoie. În schimbul muncii lor, copiii ar putea ajunge să meargă într-o excursie organizată anuală sau să participe la alte activități la alegere. Pentru că încep să lucreze la o vârstă atât de fragedă, mulți kibbutzniki sunt percepuți ca fiind muncitori harnici, cu o etică a muncii puternică, cărora nu le este teamă să-și asume sarcini dificile.
Criticii vor sublinia faptul că mulți din Israel nu sunt străini de munca grea. În plus față de piciorul lor pe piața muncii, kibbutznikii primesc adesea capse comune de uz casnic – lapte, ouă, pâine, anumite legume și multe altele – gratuit datorită aranjamentelor pe care multe kibbutzim le au cu marile companii pe care le furnizează.
# Avere moștenită
Oamenii care cresc într-un kibbutz pot pleca pentru o vreme, iar în cazul în care aceștia doresc să se întoarcă pot primi un teren sau o casă gratuit sau la costuri foarte mici. Cei care stau în kibbutzim toată viața lor își pot construi casele acolo fără a fi nevoiți să cumpere proprietăți.
Atât persoanele care se nasc în kibbutzim și doresc să se întoarcă, cât și cele care se mută la ele trebuie să fie votate de locuitori. În ciuda tuturor beneficiilor, fiii, fiicele și nepoții kibbutznikilor timpurii au criticile lor la adresa sistemului și a ceea ce înseamnă acesta pentru bogăția individuală. Multe kibbutzim au dat faliment sau au fost privatizate de-a lungul anilor.
# Alte curiozități despre Kibb
Cei de la Made for Minds ne oferă câteva curiozități despre comunitatea Kibutzzi despre care cu siguranță nu știai:
# Sloganul clasic al comunității sună în felul următor: „Fiecare oferă după abilitatea lui; fiecare primește după nevoile sale.”;
# Primul kibbutz – Dgania, pe malul lacului Kinneret (Marea Galileii) – a fost fondat în 1909. Numele se referea la boabele („dganim”) pe care le cresc;
# Kibbutz a fost construit pentru a oferi securitate economică și siguranță în urma atacurilor arabe asupra fermierilor evrei și a fost dezvoltat cu un angajament față de responsabilitatea reciprocă;
# În 1948, 4,5 % dintre evreii din Israel trăiau în kibbutzim. Multe kibbutzim-uri au fost stabilite pe ceea ce avea să devină granițele Israelului;
# La sfârșitul anilor 1980, mulți kibbutzim s-au confruntat cu crize sociale și economice, care au dus la schimbări dramatice ale vieții kibbutzului;
# În cele mai multe kibbutzim moderne, copiii trăiesc cu părinții lor, mai degrabă decât în case de copii comunale, iar membrii sunt obligați să plătească pentru mese și alte servicii de kibbutz;
# Kibbutzim sunt așezări rurale. Principalul mod de transport este bicicleta;
# Principala sursă de venit pe kibbutzim este industria. Kibbutzim produce 8,4 la sută din industria țării. Veniturile suplimentare provin din agricultură și turism;
# Majoritatea celor 267 de kibbutzim de astăzi sunt seculari. Doar 18 sunt ortodocși. Aproximativ 110 000 de oameni trăiesc astăzi în kibbutzim, cuprinzând aproape 1,8 la sută din populația israeliană.
Sursă: jewishagency.org
Autoare: Solomon Mădălina, studentă, anul II, FJȘC, USM
COMENTARII