(vox) Ce cred tinerii despre egalitatea de gen în secolul XXI

Daniela Ciorici: „Consider că promovarea egalității de gen trebuie să înceapă din familie”

Egalitatea de gen rămâne a fi un subiect actual în societate. Din păcate, multe femei încă sunt adepte faptului că există un singur cap în familie și acesta este bărbatul. Multe femei consideră că rolul lor e de a fi la bucătărie, de a realiza treburile casnice și a avea grijă de copii, în timp ce bărbatul doar aduce banii și nu se implică în alte activități. Încă există în societate stereotipul că femeile nu pot conduce o instituție, dar și o serie de alte bariere care le-ar limita participarea în viața publică. Multe femei încă mai tolerează violența în familie, din motivul de a o salva, de a nu-și face de rușine soțul, de a nu fi un subiect de discuție între vecini, căci vorba multora: „dacă ești bătută, ești singură vinovată”. Deseori, e mai simplu de a căuta scuze agresorului și de a invoca mărimea fustei, a buzelor roșii sau și mai aberant, a invoca instinctul animalier al bărbatului.

Pentru mine, egalitatea de gen înseamnă oportunități egale pentru oameni, indiferent de gen. Orice bărbat poate fi un bucătar iscusit, un make-up artist, precum și orice femeie poate fi o aviatoare, o ingineră sau o președintă de țară. Consider că promovarea egalității de gen trebuie să înceapă din familie. Băieții și fetițele trebuie să știe că au drepturi egale, dar și responsabilități egale. Cheia constă doar în informare, libertate și solidaritate.

Andrei Vîrlan: „Sunt de părere că treburile casnice să fie repartizate egal, iar atunci când unul dintre parteneri nu are timp, celălalt să îi vină în ajutor”

Cred că e corect să existe egalitate de gen, deoarece toți avem dreptul la muncă, odihnă, opinie proprie, alegere, timp liber etc. Totuși femeia rămâne femeie, iar bărbatul – bărbat, așa e natura, că domnișoarele sunt mai fragile, iar bărbații sunt mai puternici fizic. Chiar nu înțeleg bullying-ul/discriminarea atât la școală, cât și în câmpul muncii. Ar trebui să fim toleranți și respectuoși, spre exemplu dacă domnișoara vrea să fie șoferiță de troleibuz, nu are decât să o facă, poate va conduce chiar mai bine ca unii bărbați. Sunt de părere că treburile casnice să fie repartizate egal, iar atunci când unul dintre parteneri nu are timp, celălalt să îi vină în ajutor. Eu nu văd o problemă când un bărbat spală vesela, gătește, șterge praful, însă, pe de altă parte, clar că nu domnișoara o să se ocupe de reparația electrocasnicelor dacă e nevoie. Dacă ambii sunt acasă, unul lucrează pe afară, în grădină, altul – în casă etc. Cel mai important este ca ambii să se ocupe de creșterea copilului și să îi fie alături, ca el să nu ducă lipsă de mamă sau tată.

Luminița Zănoagă: „Problema inegalității de gen ne privește pe toți, aceasta catalizează «înflorirea» agresiunii, violenței verbale, fizice și a comportamentului totalitar”

Pentru mine egalitatea în raport cu sexul, rasă, orientare sau culoarea pielii nu e o alegere. Fiecare ființă umană are dreptul eligibil de a trăi așa cum își dorește, atâta timp cât nu lezează acest drept la o altă persoană. Chiar și în 2021 mai presus de acest drept sunt stereotipurile societății. Preferăm să punem etichete de genul că „femeile sunt slabe”, că ele ar trebui „să împărtășească fericire, liniște și gingășie”, iar bărbații sunt cei care trebuie să muncească pentru bunăstarea financiară a familiei.

Vorbind despre discriminarea de gen în câmpul muncii… există, indiscutabil, iar acest lucru a fost demonstrat experimental de către universitățile și comunitățile științifice de nivel global. Este cert faptul că femeilor li se plătește mai puțin, executând același volum de lucru ca bărbații, sau atunci când cer o promovare, femeile întâmpină mai des greutăți. Realitatea neplăcută este că sexismul apare fără intenții rele și, de regula, inconștient promovăm un comportament ce înjosește abilitățile și profesionalismul unei femei.

Obligațiunile casei sunt responsabilitatea tuturor care locuiesc în ea, cuvântul cheie ar fi compromisul. Orice om e liber să aleagă, reieșind din posibilitățile sale, dorințe și convingeri. Problema inegalității de gen ne privește pe toți, aceasta catalizează „înflorirea” agresiunii, violenței verbale, fizice și a comportamentului totalitar, cel mai des jertfele acestora fiind femeile cărora le este frică să vorbească, femei educate după principiul: „singură n-ai să obții nimic, mai bine rabdă”.

Marin Covalciuc: „Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam, din partea de mijloc a corpului bărbatului, pentru ca să fie egală cu el”

Consider că e o normalitate ca atât femeia, cât și bărbatul să fie egali în exercitarea drepturilor și respectarea obligațiilor. Dumnezeu a creat-o pe Eva nu din partea de jos a corpului bărbatului ca să nu-i fie inferioară, nici din partea de sus, ca să nu îi fie superioară, dar a făcut-o din coasta lui Adam, din partea de mijloc, pentru ca să fie egală cu el. În societatea noastră se atestă discriminarea atât a bărbaților, cât și a femeilor în câmpul muncii. Cred că faptul acesta se datorează, în mare parte, stereotipurilor legate de anumite activități caracteristice doar bărbaților și altele caracteristice doar femeilor, însă practica a demonstrat că uneori nu este valabil acest lucru. Totuși, anumite munci care sunt înfăptuite doar de bărbați, ca de exemplu lucrul în mine, sunt interzise femeilor, din cauza trăsăturilor anatomice diferite. În acest caz consider că nu este vorba de o discriminare, pentru că femeile trebuie să continue să de-a nașterea generațiilor noi.

Sunt de părere că într-o familie trebuie mereu să se găsească acea conlucrare între parteneri, încât treburile casnice să te odihnească, dar nu invers. Aceste sarcini trebuie repartizate în dependență de timpul liber al fiecărui membru și nici de cum să nu existe principiul că doar soția face anumite activități, iar soțul, chiar dacă are timp liber, nu se implică și viceversa.

Renata Țurcan: „Scopul nu este ca femeile și bărbații să devină la fel, dar ca posibilitățile și șansele lor de viață să devină și să rămână egale”

Uneori stau și mă gândesc – am ajuns noi să trăim în secolul XXI, secolul unde oamenii au atât de multe drepturi, dar totuși persistă încă această dilemă „egalitatea de gen”. Cine a spus că femeia trebuie să stea doar acasă, să aibă grijă de copii, de gospodărie și să stea la bucătărie singură? Noi nu mai trăim pe vremea buneilor noștri. Acum femeile lucrează cot la cot cu bărbații, ba chiar mai mult. Când aud afirmații de genul: „Femeia trebuie să stea acasă, să educe copiii și să facă mâncare, iar bărbatul trebuie să întrețină financiar familia”, îmi pun întrebarea: în așa caz, bărbatul a ales să-i fie alături o soție sau o menajeră?

În opinia mea, femeile și bărbații trebuie să se bucure în aceeași măsură de bunurile cu valoare socială, de oportunități, de resurse și recompense. Scopul nu este ca femeile și bărbații să devină la fel, dar ca posibilitățile și șansele lor de viață să devină și să rămână egale. Sunt recunoscătoare bărbaților care urmează acest principiu în viață și mă mândresc de femeile care au luptat pentru a demonstra faptul că toți oamenii, indiferent de gen, sunt egali în drepturi.

Andrei Plămădeală: „Eu cred că munca fizică cu adevărat grea aparține bărbatului, pe când femeia mai ușor se isprăvește cu treburile care nu necesită forță fizică mare”

La general sunt pro egalității de gen, dar nu pot nega faptul că femeile și bărbați se diferă fizic în diverse aspecte. Sunt anumite profesii în care bărbatul și femeia nu pot fi la egal, asta se referă în primul rând la capacitatea fizică a corpului uman și instinctele dezvoltate în timpul evoluției. Sunt prea multe aspecte în care noi suntem diferiți, de aceea egalitatea de gen nu este posibilă pe deplin în toate domeniile. La momentul actual trebuie să ne egalăm în drepturi, apoi vor putea fi abordate și alte aspecte.

Dacă să vorbim de familie sau cuplu, aici probabil suntem cel mai aproape de egalitatea de gen. Cu treburile casnice se pot isprăvi ambii, în cazul în care permite educația și cunoștințele, de exemplu dacă bărbatul gătește mai bine ca femeia, soluția ar fi ca el să facă mâncare, iar ea să spele vesela, sau să ajute copilul cu temele pentru acasă, sau viceversa. Eu cred că munca fizică cu adevărat grea aparține bărbatului, pe când femeia mai ușor se isprăvește cu treburile care nu necesită forță fizică mare. Un alt aspect care nu trebuie neglijat este graficul muncii – dacă unul dintre parteneri este la muncă, iar celălalt nu, cel de acasă poate face unele treburi casnice singur.