Într-o zi de duminică sau în orice zi liberă, mulți se gândesc unde ar mai putea merge, pentru a vizita ceva nou, ceva ce încă nu au descoperit în Moldova. Cu siguranță puțini au auzit despre Mănăstirea Suruceni, situată la aproape 25 de kilometri de Chișinău, un loc ce îți provoacă fiori, în sensul bun al cuvântului. 

Mănăstirea Suruceni este o mănăstire de maici, amplasată în satul Suruceni, din raionul Ialoveni. A fost construită în anul 1785, iar la momentul de față, pe teritoriul mănăstirii putem găsi două biserici – Biserica „Sf. Gheorghe” și Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”.

De asemenea, pe teritoriul mănăstirii putem vedea o clădire, unde trăiesc măicuțele, un mic cimitir și o instituție de învățământ, unde viitoarele măicuțe, coriste și profesoare de religie, își fac studiile în acest domeniu.

Mănăstirea este situată într-un loc foarte pitoresc. Dealuri verzi, o mică pădurice, un lac, izvor, o liniște totală, auzindu-se doar cântările măicuțelor și clopotele ce bat atât de ritmic, lăsând un ecou atât în spațiu, cât și în sufletele tuturor vizitatorilor.

Pe timpul sovietic mănăstirea a fost închisă și transformată într-un spital narcologic, iar din cauza unui comportament urât cu acest teritoriu, biserica „Sf. Nicolae” a fost demolată și acum se află în construcție, totul fiind luat de la început, adică chiar de la fundament.

În interiorul bisericii domină o atmosferă foarte calmă și pașnică. Aici se păstrează o parte din moaștele Preacuviosului Antipa de la Calapodești și două icoane vestite, pe care vizitatorii le pot admira fără nici o dificultate.

Venind aici, puteți auzi corul frumos de măicuțe, care sună precum ar cânta niște păsări mici și firave, iar canoanele lor îți curăță sufletul.

Odată cu sosirea primăverii și a timpului frumos și cald, și mai ales în timpul pandemiei, cea mai bună plimbare este la aer curat, unde nu este aglomerație și risc. Mănăstirea Suruceni este locul perfect pentru a face o primblare, pentru a descoperi ceva nemaiștiut. Un loc perfect pentru a scăpa de nebunia din oraș și pentru a trage puțin aer curat.

Autoare: Valeria Minciuna, studentă în anul III la USM, FJȘC