Aristotel spunea „Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii.” Fiecare dintre noi, are măcar câte un prieten, cu care poate să își împartă timpul. Pentru unii acesta poate fi mama, pentru alții un coleg, soră, frate, etc., dar sunt oameni pentru care animalul de companie este cel mai bun prieten pe care aceștia l-ar putea avea. Prezența lor în viața noastră, alungă singurătatea și ne face să radiem de fericire, atunci când tristețea se lasă pe umerii noștri. Din curiozitatea de a afla cine deține acasă un animal de companie, ce specie este și ce sentimente/stări le trezește acestea stăpânilor săi, am hotărât să întreb mai multe persoane. Dacă v-am intrigat și pe voi, vă invit să urmăriți vox-ul de mai jos. P.S. Cine nu are un prieten, să-și cumpere.

Biatricia Turculeț – stăpână a două pisici. Mai întâi de toate, aș vrea să vă fac cunoștință cu prietenele mele, și pentru că nu le prea place să fie poziționate împreună, le voi descrie aparte.

Ea este Kitty, acea pisică grațioasă care are mereu grijă de ea, la fel ca o fetiță adevărată. În fiecare dimineață, Kitty bea o farfurie de apă pe nemâncate, ea are o rutină bine organizată, iar hidratarea pentru ea este un proces foarte important. În mai puțin de o lună, la data de 9 mai, Kitty va împlini 11 ani, iar dacă convertim această cifră în vârsta unui om, este egal cu 60 de ani. Eh, acum înțeleg de ce crede că mereu le știe pe toate, zic de experiența ei de viață. Din membrii familiei, ea nu se împacă cu nimeni în afară de mine, nici măcar cu Prinț, cea de-a doua pisică a mea. Îi place să mă trezească dimineața înaintea alarmei, bai mai mult, îi place să facă acest lucru și atunci când o rog să nu-l facă. Când sunt supărată, nu ezită să se rotească prin jurul meu sau să miaune, uitându-se direct în ochii mei. Ne înțelegem de minune și chiar dacă nu vorbește, Kitty știe să mă asculte cel mai bine.

El este Prinț. De fapt, este fetiță, dar aceasta este o altă poveste din alt capitol. Prinț iubește cel mai mult să înfulece mâncare umedă pentru pisici, nu ar renunța la ea nici pentru cel mai gustos „foie gras” din lume. Are 7 anișori, și indiferent cât de mare va crește, pentru mine el tot mic va rămâne. Prinț este cel mai iubit în familie, mama cu tata îl adoră și mereu discută cu el pe diferite subiecte. Nopțile și le petrece în camera părinților, departe de Kitty, pentru el aceasta reprezentând pericolul cel mai mare. Prinț este o fire extrem de gingașă, iar îmbrățișările nu sunt punctul lui forte. Are o pată albă pe botic, lăbuțe și burtică, iar când vin la noi copii mici, deseori îl încurcă cu o jucărie de pluș. Pentru el, mama mea este cel mai bun prieten, iar când o vede, o urmărește făcând diverse sunete până nu-i deschide vreun pachețel cu mâncare umedă. Prinț este bebelușul familiei și nu mi-aș imagina nici o zi fără el.

Iar acum e momentul pentru ceva amuzant. Când prietenele mele au o tunsoare mai scurtă, Kitty nu-l recunoaște pe Prinț, din acest motiv mereu îl pândește pentru a-l ciufuli nițel.

Daniela Moraru – stăpâna unei pisici pe nume Kitty.

Prietenia noastră a început acum 6 ani, atunci când eu aveam o ușoară depresie. Prima noastră întâlnire a fost una plină de magie, deoarece ea m-a cucerit din prima cu ochișorii ei atât de omenești și plini de dragoste, din clipa aceea i-am dat și nume – KITTY. În decursul acestor ani, ca o prietenă adevărată mi-a fost alături mereu și de atunci nu ne-am despărțit. Cu ea viața mea a căpătat culoare și ne înțelegem de minune, astfel aș putea povesti o mulțime de amintiri, șotii și momente super emoționante cu ea în rolul principal. Cred că sentimentele pe care le am față de ea le vor înțelege doar cei care la fel ca mine iubesc aceste suflete pline de dragoste pură. Pot spune ferm că mă consider cea mai norocoasă pentru că o am alături pe Kitty, căci anume ea este motivul multor zâmbete și dorința mea de a ajunge cât mai repede acasă pentru a mă umple de iubire și bună dispoziție de la acest suflețel de puf.

Roma Adașan – stăpânul unui câine pe nume Loki.

Acum un an am decis să aducem un nou membru în familia noastră, așa că l-am primit cu brațele deschise pe Loki, un câine de rasă beagle. Nu eram conștienți că avem nevoie de o asemenea sursă de lumină și căldură până să îl adoptăm pe Loki, iar acum a devenit o parte esențială din viețile noastre. Plimbările și jogging-ul de dimineață sunt mai pline de energie și mai ademenitoare de când am început să le fac alături de Loki. Îl țineam în brațe încă de când avea doar o lună și, deși acum a crescut, continui să îl văd ca pe un pui de animal, dornic de iubire și afecțiune. Nici nu mi-am dat seama când am devenit eu cel care să aibă nevoie de prezența lui pentru a mă simți mai bine, confortabil. Desigur, Loki a devenit un prieten, un confident, un partener alături de care să-mi pot petrece clipele de singurătate, atunci când o prezență umană pare a fi mai greu de acceptat. Sunt recunoscător și împlinit față de decizia de a adopta un câine, un prieten loial sub aripa familiei noastre.

Ilinca Televca – stăpâna unui pisoi pe nume Chouchou.

Acum câteva luni, după multe căutări, casa mea a devenit mai caldă și luminoasă, toate pentru că, am adoptat un pisoi pe nume – Chouchou (francezii de obicei numesc așa ființele pe care le adoră). Inițial nu știam cât de tare mă voi familiariza cu acest mic generator de dragoste și afecțiune, pentru că atunci când l-am adus în prima zi, mă întrebasem: „voi fi o mamă bună pentru pisoiul ăsta?”. Evident că acum mă amuz, dar totodată înțeleg emoțiile pe care le aveam, pentru că un animal de companie nu înseamnă doar prezență în casă, ci și foarte multă responsabilitate. Acum nu-mi pot imagina viața mea fără monsieur Chouchou, iar momentele în care dimineața își pune lăbuțele pe fața mea sunt fără de preț, e un fel de deșteptător biologic. Chouchou este familia mea acum.

Magdalena Baranov – stăpâna unei pisici pe nume Lee.

În urmă cu trei ani și jumătate, bine chibzuit și înzestrată cu multă responsabilitate am decis să adopt un animăluț de companie. Și cum sunt eu o persoană care iubește toate animalele, nu am stat să mă gândesc la rasa animalului pe care vreau să-l adopt, dar eram sigură că îmi doresc o pisică și de ajutor mi-a fost blocul din cartierul vecin, unde am găsit-o pe prințesa noastră micuță Lee. Odată ajunsă în casa noastră, Lee a avut parte de multă iubire și grijă, iar viața mea monotonă a prins culoare. De atunci și până în prezent Lee este copilul familiei, care are două mămici: eu și sora mea. Momentan nu pot să îmi imaginez cum am trăit până atunci fără acest ghemotoc de fericire, deja foarte mare, dar la fel de drag sufletului. Lee este un animăluț foarte rafinat, iubitoare de curățenie, adesea cam alintată și încăpăținată, dar frumusețea și blândețea ei le acoperă pe toate. Cum am menționat mai sus, Lee este un animăluț foarte rafinat, dar și selectiv, preferințele ei dau dovadă că este un adevărat gurmand. Iubește să maănânce frunze de salată, mai nou rucola, calmari și tonul fiind în topul deliciilor pentru ea. Am ales numele Lee, pentru că își are proveniența de la familiile regale. Lee se descurcă foarte bine cu această misiune și în fiecare zi își îndeplinește cu brio funcția de regina casei, noi fiind cei care îi alintă suflețelul ei regal.

Avornic Anna – stăpâna a doi pisoi, Kiki și Kito.

Eu am doi pisici Sphynx și sunt cei mai adorabili. Pentru mine, ele reprezintă cele mai prietenoase, energice și jucăușe animale de companie. În ciuda aspectului lor bizar, își fac prieteni amabili și adorabili. Sinceră să fiu, până în momentul de față, nu am întâlnit nici o pisică asemeni lor, iar prin modul în care aceștia își manifestă afecțiunea și loialitatea față de noi, țin să evidențiez că sunt cei mai buni prieteni ai noștri. Chiar dacă fețele lor și toate ridurile sale par să spună că Kiki & Kito sunt răi, ei de fapt sunt vorbăreți și incredibili de iubitori. Dragostea noastră pentru ei e necondiționată și vor fi mereu copilașii noștri.

Anastasia Suveică – stăpâna lui Sunny, Nori și Julieta.

De când mă țin minte aveam în familie cel puțin un animăluț de companie. Amintirile din copilărie se leagă inevitabil de toți pisoii, pisicile și cățelușii, care mi-au fost prieteni adevărați. Acum, că am format deja propria familie, avem cu soțul trei membri pufoși – un cățel, un pisoi și o pisică. Primul a venit la noi motanul și l-am numit Sunny, din motiv că are blană roșcată-aurie. Este o fire drăgăstoasă, dar mândru ca un leu adevărat. Iubește să cucerească cele mai înalte vârfuri ale apartamentului. Apoi a venit cățelul, pe care l-am numit Nori. El este un amestec între Samoyed și Ciobănescul German. Datorită lui am învățat să fim răbdători, să nu ne supărăm pe micile pozne și am aflat ce înseamnă iubirea fidelă a unui câine. Iar ultima care ne-a găsit este o pisicuță, extrem de gingașă și care toarce toată ziua. În Iulie 2020 a intrat singurică în casa noastră și așa și a devenit membru al familiei noastre. Am numit-o Julieta. Acum suntem o familie mare cu 5 membri. Se spune că pentru oameni animăluțele de companie sunt un episod din viață, iar pentru ele noi suntem viața toată!

Vlada Teleghin – stăpâna unor doi cățeluși pe nume Rici și Boni.

Dacă înainte era o obișnuiță să nu mă întâlnească nimeni acasă când vin de la serviciu, acum dacă nu vin ghemuleții de păr la ușă, încep a-i căuta eu. Nu e nimic mai plăcut ca atunci când ești obosită, să stea un „ursuleț” pufos și să-ți facă dispoziție. Știu asta, pentru că am doi câini de rasa Yourkhire Terrier. Deja de mai bine de 3 ani îi am alături de mine, sunt foarte micuți, dar își apără și iubesc stăpânii foarte tare, pot sări la bătaie la cei mai înfricoșători câini. Nu e nimic mai frumos atunci când între un om și un câine se creează o relație deosebită de prietenie!

Ionela Mamulat – stăpâna unui iepuraș pe nume Tică.

De câteva luni, un suflet frumos ne zguduie casa cu emoții pufoase. Tică se numește iepurașul nostru pitic, pentru că doar asta a putut pronunța nepoțelul meu. Ocupațiile lui preferate sunt zburdatul prin casă, roaderea a tot ce găsește bun, același covor sau draperie, dar e într-atât de mimimi că asta nu-ți poate provoca nici un pic de furie. Avem jocurile noastre și de fiecare dată mă uimește cu ceva nou. Cel mai bun remediu pentru zilele mele proaste, e destul doar sa-l vad și totul devine pufos.

Vlad Vizitiu – stăpânul unei cățelulșe pe nume Bella.

Salutare! Mă numesc Vlad și am norocul să fiu cel mai bun prieten al unui golden retriever, Bella, care face parte din familia noastră deja de 1 an și 7 luni. De mic copil îmi doream un golden retriever pentru frumusețea și inteligența sa, și unicul motiv care ne oprea să avem unul, era spațiul și libertatea de care are nevoie acest câine ce crește de dimensiuni foarte mari într-un timp foarte scurt. Trăind într-un apartament, nu ne puteam permite să avem un retriever, fiindcă în primul rând, această rasă are nevoie de foarte multă libertate și aer curat. Acum că ne-am mutat la casă pe pământ ne-am și permis luxul să ne împrietenim cu această rasă deosebit de prietenoasă, deșteaptă și iubitoare, care necesită multă afecțiune și atenție zilnică. A fost cea mai bună decizie pe care am făcut-o! O iubim foarte mult.

Vlada Zgîrvaci – stăpâna a doi pisici pe nume Salvadore și Sphynx.

Când vine vorba despre animale de companie, în cazul meu e double-trouble, deoarece am acasă doi motani total diferi atât fizic cât și ce ține de caracter. Salvadore-un motan british-color, liniștit și pufos cu niște ochi mari albaștri și cu un mod aparte de a-și exprima dragostea față de mine, iar Gray-un motan Sphynx, năzbâtios și chel care mereu găsește vreo persoana care să-l mângâie sau să-l alinte. Având acești doi motani, des primesc întrebarea „Nu vă este jale de banii cheltuiți pe ei și pe nevoile lor?”, la care răspunsul este la fel de simplu: „Oare banii te așteaptă dând din codiță lângă ușă și sărind în brațe după o zi încărcată?”. Pentru mine aceste doua suflete sunt doza mea de energie pozitivă și relaxantă, iar eu nu o să încetez a spune că un animal de companie face cât 10 prieteni împreună.”

Autoare: Biatricia Turculeț, studentă în anul III la USM, FJȘC