JOBS.DIEZ.MD - joburi pentru tineri!
Petru Onofrei – colecționar de drapele: „Colecționez drapele. La momentul de față, am 75, originare din țara lor de baștină. Pot spune ferm că am o pătrime din drapelele lumii. De mic copil îmi plăcea geografia și istoria. Îmi place să călătoresc. De fiecare dată când vizitez o țară, în primul rând îmi procur drapelul acelui stat. Colecționez din 2009, totul a început cu drapelul Republica Moldova pe care l-am procurat chiar pe 7 aprilie. Acum dețin drapele din țări precum: Albania, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Canada, Cipru, Costa Rica, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Honduras, Guatemala, Irak, Irlanda, Israel, Italia, Lituania, Macedonia, Maldive, Maroc, Moldova, Muntenegru, Panama, Peru, Polonia, Portugalia, Qatar, România, Rusia, Spania, Sri Lanka, Statele Unite ale Americii, Thailanda, Turcia, Uganda, Ungaria, Ucraina, Uzbekistan și Kurdistan (reprezintă cel mai mare grup etnic de pe mapamond care nu are țara sa proprie). Până acum, cel mai greu a fost să aduc drapelul Israelului. Chiar dacă nu este departe, nu-l găsești ușor în magazine. Apare în vânzare doar de sărbători, de cele mai dese ori de ziua independenței, pe 14 mai. Totuși, cele mai multe obstacole încă urmează. Cu cât am mai multe, cu atât devine mai complicat să fac rost de noi piese. Odată am avut parte de un mare cadou, 13 drapele de la un bun prieten. Acest gest m-a făcut să doresc să-mi extind colecția. De fiecare dată când un drapel nimerește în colecția mea, imediat îl studiez, îi analizez proporțiile, stema, data când a fost adoptat, desenul etc. Îmi fac notițe cine mi l-a adus și niște informație despre acea persoană.”
Foto: Arhiva personală
Olga Tofan – colecționară de farfurii: „Am început să colecționez farfurii, atunci când am devenit stewardesă. În timp ce toată lumea colecționa magnete, eu am zis că e prea «cliche». Cât despre farfurii, mi s-a părut o idee mult mai interesantă. Timp de 8 ani, am colecționat farfurii din anumite orașe sau atracții turistice cum ar fi Marele Zid Chinezesc sau Cascada Niagara. Majoritatea sunt din orașele care m-au impresionat cel mai mult și anume: Casablanca, Santorini, Barcelona, Sydney, Varadero, Miami, Veneția, Singapore, Sao Paulp, Toronto, Tokyo, Hong Kong și altele. Farfuria mea preferată este din Casablanca, care ilustrează bolul din ceramică în care se prepară mâncarea tradițională a marocanilor și a mea de asemenea, este vorba despre Tagine cu legume. Totodată Casablanca este un oraș cu un vibe aparte, unii îl urăsc, iar alții îl iubesc, de aceea fiecare zbor spre Casablanca era o poveste aparte.”
Foto: Arhiva personală
Cătălin Moga – colecționar de cartonașe Scooby-Doo: „Eu colecționez cartonașe Scooby-Doo și am început s-o fac din clasa a 3-a, acesta fiind unul din desenele animate preferate. Ideea de bază care m-a inspirat să le colecționez, a fost că pe fiecare cartonaș este reprezentat un loc foarte special de pe Terra, iar în partea de jos este atașată și o curiozitate. Astfel, îmbinam utilul cu plăcutul. Am ajuns la cifra de 1000 (o mie) cartonașe unice, le-am adunat destul de greu pentru că strângeam câte 8 pe săptămână, iar acestea apăreau o dată cu revista Scooby-Doo. Prietenii îmi mai donau și cartonașele lor, uneori în schimb la jucării. Puteam să mă refuz de câteva piese lego pentru a face schimb cu un cartonaș pe care nu-l aveam. Timpul de colecționare a fost aproximativ până în clasa a 8-a, din motiv că atunci a încetat să apară și seria de reviste Scooby-Doo de la Deagostini. Dețin cele mai rare cartonașe, iar cu excepția a 100 (o sută), pot spune că am colecția întreagă.”
Foto: Arhiva personală
Iuliana Losețchi – colecționară de abțibilduri: „Am început să colecționez fără a realiza acest lucru începând cu vârsta de 6-7 ani, când era un trend în curtea blocului și cu toții jucau cu abțibilduri de la gumele de mestecat. Nici nu mai știu dacă se mai vinde așa ceva acum. Am început să le adun cu mare entuziasm, fără a observa cum colecția crește. Cred că până la 9 ani am ajuns la vreo 2000 de bucăți. Dar să nu credeți că am mâncat atâtea gume. Le mai și cumpăram separat cu un preț mai mic (15 bănuți) sau le câștigam în joc. Cel mai mult țin cred că la afișul cu Spider Man pe care am reușit să îl completez integral după foarte multe căutări. Nu îmi încăpeam în piele de bucurie când am găsit ultimul abțibild la un magazin foarte departe de casă. Ce pot să zic, istorie, care îmi face plăcere din simplu motiv că le păstrezi atâția ani și am de ce îmi aduce aminte.”
Foto: Arhiva personală
Alexandru Lebedev – colecționar de hârtiuțe de la pachețele de ceai: „Mie îmi place să spun că eu colecționez amintiri. Totuși dacă vorbim de ceva mai fizic, colecționez hârtiuțe de la pachețele de ceai (chiar dacă nu mai beau ceai în pachețele). Am început cred că când eram clasa a 6-a, și atunci nu ne puteam permite să luăm de fiecare dată un pachet de ceai cu multe pachețele, astfel, mă duceam la Flacăra, și cumpăra pachețele la bucată, și pentru că erau multe, voiam să le încerc pe toate. Așa am vrut să țin contul la ce ceai am gustat și ce nu. Îmi păreau colorate, îmi păreau interesante, puteai vedea evoluția unui brand, și nu costau practic nimic, și nu erau valoare pentru alți oameni, de aceea a început a prinde valoare pentru mine. Cred că evoluția hârtiuțelor ceaiului Lipton (era și cel mai popular pe atunci) îmi pare cea mai interesantă, cum de la ceva foarte încărcat a evoluat la ceva foarte minimalist. Ultima dată când le-am numărat aveam peste 500 hârtiuțe, dar asta a fost cam prin anul 2012.”
Marcela Răilean – colecționară de cărți poștale și cartea Micul Prinț în diferite limbi: „Vreo cinci ani în urmă a început aventura mea cu cărțile poștale. Mă aflam pe atunci în Spania, unde urma să-mi fac studiile timp de un semestru. O parte din programul universitar era să vizităm câteva orașe din diferite colțuri ale țării, deci un motiv pentru a colecționa cărțile poștale era să țin minte toate orașele care le vizitasem. Alt motiv mai important era de fapt altul, să retrăiesc emoțiile pe care le-am trăit în acel moment, nu doar să-mi aduc aminte de locurile pe care le-am vizitat. Așa am început să aleg cu grijă cea mai simpatică carte poștală din fiecare oraș și să scriu pe partea din spate ce se petrecea în viața mea în acea clipă. Cumva organic am căpătat de curând și un nou obicei, cel de a folosi cărțile poștale drept semne de carte. Astfel, nici nu mai știu câte am în total la pentru că majoritatea se ascund în cărți. Vorbind despre cărți, am și altă mini colecție: cartea Micul Prinț în diferite limbi. Sunt zeci de motive de ce Micul Prinț e una din cărțile mele preferate. La un moment dat nu mai era destul să am doar un exemplar acasă. Voiam să citesc acea poveste în primul rând, în varianta originală, și mai apoi în toate limbile pe care le vorbeam, pentru că eram curioasă ce se pierde în traducere. Pe atunci locuiam în Moldova și era mai complicat să găsesc versiuni în alte limbi, din acest motiv rugam prietenii de peste hotare să-mi aducă Micul Prinț pe post de cadou de sărbători precum Crăciunul sau zile de naștere. Mai târziu, am început să cumpăr și singură în limbile care încă urma să le perfecționez când mă mutam în altă țară. Astfel, pe rafturile bibliotecii mele din Soroca, s-a împrietenit Micul Print cu 小王子, De Kleine Prins și alții.”
Foto: Arhiva personală
Mihai Bologan – colecționar de monede: „Colecționez mai multe chestii. La 10 ani am început să colecționez monede din diferite țări împreună cu câțiva colegi de clasă. Miza era să avem monede din cât mai multe țări. Abia după 16 ani am reușit să adun prima colecție cu monede din 170 de țări diferite. De la fratele meu Viorel, am preluat o mică colecție de bancnote, care se completa cu diferite alte bancnote, din diferite surse. Acum adun bancnote românești și unele exotice. Îmi plac și bancnotele inflaționiste din Iugoslavia și cele din Ungaria și URSS unde nominalul e scris și în română. Am vreo 400 de bancnote diferite acum. La un moment dat, m-a pasionat filatelia, în special timbre românești și moldovenești. Numărul total e foarte mare, acum nu le colecționez activ. Cel mai mult mă pasionează monedele, am câteva colecții, inclusiv vreo 400 de monede bimetalice (compuse din două metale de culori diferite), aproape o sută de monede diferite din Transnistria și o colecție de monede românești. Nu știu exact câte monede am, probabil că am peste 1000 în colecții și câteva mii în afara lor. Cea mai recentă monedă specială în colecție e 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, 2018, monedă moldovenească cu nominalul de 1000 lei. E foarte frumoasă și mi-a luat 3 ani să mă decid s-o achiziționez. Totuși, programul meu îmi oferă destul de puțin timp pentru colecționat, astfel că de mulți ani mă consider un colecționar pasiv.”
Foto: Arhiva personală
Ilinca Televca – colecționară de cănuțe: „Pentru mine cafeaua este un ritual, micul meu moment de plăcere. Ador aroma, notele și intensitatea ei, iar cana din care aleg să beau cafeaua face parte din acest mic tabiet al meu. Nu țin minte momentul când am început să adun cănuțe, dar asta a devenit aproape o tradiție, încât deja și prietenii mei sau familia mea știu cât de mult o să mă bucur dacă primesc în dar o ceașcă. Mă întristez enorm când una din ele se sparge, așa încât îmi vine să le lipesc la loc cu super adeziv. Apoi îmi dau seama că așa rafturile devin pregătite pentru o nouă prietenă în colecție. Nu pot zice că am un fel special de a alege cănuțele, pur și simplu cea care-mi cade prima tronc la inimă, pe aia o cumpăr, atât. Sesizez din start momentul dacă aceasta îmi va aduce o stare de bine atunci când voi savura cafeaua.”
Foto: Arhiva personală
Justina Cristal – colecționară de parfumuri: „Marea mea pasiune este de a colecționa parfumuri. Am început să le colecționez pe când aveam vreo 14 ani, atunci am observat tentația față de arome în mod deosebit, unele mi le cumpărau părinții, altele le-am primit în dar, ulterior când am început să muncesc mi le făceam cadou singură. Cele mai multe sunt achiziționate de peste hotare sau aeroporturi, întrucât unele branduri erau mai dificil de a le găsi la noi, cum ar fi în colecția mea Juicy Couture, Montale sau Kilian. Altele din categoria lux sunt mai ușor de obținut la noi, ca exemplu Givenchy. La momentul de față, preferatul meu de la ei este L’interdit, o aromă pe care o recomand cu încredere femeilor cu spirit vamp woman.”
Foto: Arhiva personală
Vadim Cojocari – colecționar de creioane: „Colecționez creioane simple. Am început în anul 2016 în Muzeul Vatican când am cumpărat două creioane, unul alb și unul negru. Favoritul meu este cel din muzeul din Lichtenstein. Sunt peste 250 de creioane la număr, din aproximativ 50 de țări, iar criteriul de colectare este să fie creion simplu clasic, să reprezinte țara de proveniență/achiziție, și să aibă elementele distinctive ale acelei țări. Scopul pe care-l urmăresc, este de a avea o colecție de creioane simple din toate țările lumii.”
Foto: Arhiva personală
Victoria Surdu – colecționară de suvenire și flori uscate: „Eu colecționez suvenire și flori uscate – semn de carte. Pornind de la franțuzescul «souvenir», care înseamnă «amintire», respectiv și suvenirele mele sunt o amintire conservată în timp. Am câteva încă din copilărie, dar toată această aventură a început fiind într-o croazieră pe Sena, atunci tata mi-a cumpărat mie și surioarei două suvenire identice. În timp m-am atașat de acest obiect, iar apoi au apărut altele în colecția mea, alese de mine și mama, iarăși fiind pentru mine un simbol al dorului, al frumosului care se păstrează în timp. Așa am înțeles că vreau să am în colecția mea obiecte de la oamenii dragi mie. Și nu, nu există un obiect care să fie mai valoros decât altul ca încărcătură emoțională. La etapa actuală sunt peste 20. Cu florile care-mi sunt drept semn de carte a pornit de la dragostea față de lectură. Nu îmi amintesc când am hotărât să fac asta, însă sunt sigură că vine din amintirea când am fost cu bunelul după strâns flori, frunze pentru ierbar încă din clasa IV-a. Ceea ce se vede în fotografie sunt doar o mică parte din colecție. De asemenea, colecționez obiecte vechi, unele din lemn și creez alte obiecte personalizate. Nu am stat să le caut, dar am și bilete de la teatru, de la muzee, expoziții de artă. Deci, sunt legată de amintiri. Cred că dacă aș sta să răscolesc istoria fiecărui obiect în parte ar trebui să scriu o carte.”
Foto: Arhiva personală
Mihaela Urecheanu – colecționară de cartonașe de filme: „Eu de fapt colecționez cartonașe de filme, iar până astăzi am în jur la 25. Le strâng de prin clasa 8-a și pe toate le țin depozitate într-o cutie cu alte amintiri, de care cu timpul am și uitat de ele. Aceste cartonașe erau o asigurare că acel film în curând îl voi viziona sau se află pe «lista de așteptare» fie la cinematograf, fie acasă cu prietenele. Pe atunci puteam să vizonez vreo trei-patru filme pe săptămână, poate și mai mult, însă cu timpul uităm cât de important ar fi să ne acordăm timp nouă.”
Foto: Arhiva personală
Autoare: Biatricia Turculeț, studentă în anul III la USM, FJȘC
COMENTARII