Se împlinesc aproximativ două luni de când suntem blocați în casele noastre. Timp în care unii au citit, au făcut sport, au urmat un curs de engleză, alții s-au odihnit, au privit filme, au mâncat gustos și au dormit pe săturate. În pofida faptului că această carantină a cam sorbit din primăvară, tinerii au avut parte de momente deosebite de care își vor aduce aminte și peste ani. Am discutat cu mai mulți tineri, iar aceștia au împărtășit cu noi cel mai memorabil moment din această carantină.

Marinela Dutca: Eu niciodată nu am sădit ceva în gradină, iar pe timp de pandemie, având foarte mult timp liber, am văzut și eu ce înseamnă asta. Am pus de toate câte puțin și sunt așa mândră ca o să mănânc la vara fructe și legume din gradina mea (sigur dacă s-or prinde). Chiar credeam că lucrul în grădină e greu, dar acum mi s-a părut destul de plăcut. Mai ales când este motivație, munca nu mai e una grea, ci una plăcută.

 

 

Dan Coropceanu: Pandemia m-a întors acasă. Sunt student la Brașov, Facultatea Construcții Aerospațiale. Acolo orele au fost suspendate și datorită acestui fapt, mi s-a îndeplinit dorința de a petrece mai mult timp alături de părinții mei. Din diverse motive, în ultimii doi ani nu am putut să vin mai des acasă. Însă, în această perioadă am avut parte de mult timp împreună, fapt care mă bucură.

 

Doina Cernenchi: Ziua mea de naștere a fost în timpul carantinei. De la început nu prea eram încântată de acest lucru. O aștepți un an de zile, iar la sfârșit nici nu o poți sărbători așa cum îți dorești. Totuși, am avut persoanele dragi alături de mine, care au reușit să mă impresioneze plăcut. Așteptam ziua mea de naștere pentru că atunci înfloresc florile. De obicei, de ziua mea de naștere, părinții mă trezesc cu trei buchete de flori, unul de liliac, altul din lalele și cel din urmă, de narcise. E o mare bucurie să le primesc, pentru că le știu mesajul și semnificația acestora. Chiar dacă ziua mea de naștere nu a fost așa cum mi-am dorit, mulțumită părinților, prietenelor și prietenului, a devenit una deosebită, nu a trecut ca celelalte zile obișnuite. Acesta a fost momentul memorabil al carantinei care m-a făcut încă o dată să-i prețuiesc pe cei care îi am alături de mine, care mă susțin în orice. Cred că viața e frumoasă, cu sau fără carantină, pentru ca atunci când o simți și o savurezi la modul superlativ nu îți dai seama de imperfecțiunile sau obstacolele care apar.

 

Dumitru Goroian: În aceste clipe grele în care ne aflăm, pot spune că cea mai plăcută amintire din această carantină a fost momentul în care împreună cu întreaga familie La La Play Voices am adus de 9 mai un strop de lumină prin interpretarea Imnului Europei.

 

 

Gabriela Ursu: Memorabile au fost clipele petrecute alături de câteva persoane, care pe parcurs mi-au devenit dragi. Desigur, sărbătorile luminoase de Paște, care le-am petrecut într-un cerc mai restrâns de prieteni. Am înțeles că uneori nu e neapărat să fie casa plină de oameni. E destul să fii tu și câțiva oameni cu care poți schimba și împărți un gând pozitiv. Am înțeles că trebuie să prețuim timpul și momentele frumoase petrecute alături de prieteni, colegi și familie.

 

Andrei Bairactari: Cel mai memorabil moment a fost în ajunul sărbătorilor de Paște. Împreună cu rudele am fost la bunici și i-am ajutat cu lucrul, căci sunt în vârstă. Am petrecut timpul cu verișorii și verișoarele, nu i-am văzut de câțiva ani. Am stat cu toți la masă. A fost interesant. Simțeam un sentiment călduros de nostalgie, amintindu-mi de momentele petrecute în copilărie la bunici și de priveliștea aia minunată.

 

 

Cristina Starțun: Ei bine, carantina aceasta mi-a prins bine în tot sensul cuvântului. Cel mai memorabil moment a fost probabil cel de astăzi. După aproape două luni de carantină, m-am urcat pe cântar. Deci, numărul la care am ajuns nu spun, dar nu-l voi uita niciodată.

 

Denis Grecea: Carantina în sine e memorabila și fără prea multe evenimente, tocmai pentru că se întâmplă rar așa fenomene. Totuși pentru mine, cele mai memorabile momente trăite în carantina au fost cele de libertate, când aveam răgazul să mă eliberez din colțul casei mele și să merg să-mi văd colegii și prietenii (pe care nu i-am întâlnit de mult timp). Într-un sfidător gest fața de responsabilitatea socială și protecția propriei sănătăți, mi-am permis de mai multe ori să ies din casa și să admir natura. Ea mă surprinde efectiv prin frumusețea ei simplă, prin culorile aprinse și prin mirosul îmbietor al primăverii. Natura face zilele de cumpănă din această grea perioadă neîndoielnic mai fericite.

 

Vlada Văleanu: Deși carantina ne împiedica să facem multe activități cu care eram obișnuiți, totuși datorită ei pot petrece mai mult timp cu familia. Pot să mă axez pe lucruri pe care înainte nu aveam timp sa le fac. Pentru mine, momentul memorabil din această carantină a fost vestea că voi avea un frățior sau o surioară. La început am fost un pic șocată și nu îmi venea a crede, după care aveam emoții și eram în culmea fericirii.

 

Gabriel Bouros: M-am văzut cu cea mai bună prietenă. Ultima noastră întâlnire a fost acum un an, pentru că ea este stabilită la Chișinău, iar eu studiez și locuiesc la Nisporeni. M-am bucurat mult, am vorbit despre lucruri interesante, iar timpul a trecut foarte repede. Acest moment a fost cel mai cool, deoarece noi doi suntem ca frații. Am așteptat de mult timp aceasta întâlnire și mulțumită carantinei ne-am văzut. Tot în această perioadă, am început să fac sport, să duc un regim sănătos de alimentație, mi-am interzis fast food-urile, apa carbogazoasă și coloranții.

Ludmila Doba: Carantina, privită din exterior, a încins sistemul de sănătate și a blocat mințile cetățenilor cu vulnerabilitate psihologică. În schimb, pentru mine, aceasta a fost impuls pozitiv de a-mi acorda un start și a investi timp pentru schimbări. Sunt pasionată de obținerea echilibrului corporal de când mă știu, iar entuziasmantul moment al carantinei mele a sosit odată cu oportunitatea de a participa la un Sprint în cadrul unei școli de fitness „Inafitnessmama”. Acolo a început aventura mea de a învăța și cizela cunoștințele mele în domeniul sportului aerobic și nutriție corectă. Doresc să menționez că, pentru a deveni o persoană cu o psihologie puternică, pentru a deveni calmă, controlată și cu o minte deschisă spre înțelegere cu oamenii, este nevoie de o muncă enormă, care necesită timp și motivație. Sunt fericită să abordez revelația minte-corp-suflet.

Cristian Zmeu: Starea de urgență pentru societatea noastră a fost ceva absolut nou cu care credeam că nu ne vom întâlni în viitorul apropiat. Dar din păcate și țara noastră a fost afectată. Odată cu recomandările Guvernului de a ne izola în case, am început să am mai mult timp pentru dezvoltarea mea personală, lectură zilnică, alimentație corectă, somn sănătos, sport, timp pentru hobby, cursuri. Consider că această izolare a fost benefică multor oameni. Au avut timp suficient pentru a rămâne cu ei înșiși și să facă unele concluzii. Sper mult ca după această pandemie să revenim la rutina noastră zilnică complet alte persoane, mult mai bune decât am fost.

 

Autoare: Cristina Duplachi