„Acum două luni am creat, cu plăcere, un cont în care regulat public poeziile mele. Le-am adunat într-un carnețel din luna decembrie și doar acum am prins curajul de a le publica.”
Luând în considerație faptul că Marcela face parte din noua generație, am întrebat-o dacă își scrie versurile butonând telefonul sau se joacă cu penița pe foaie. Aceasta ne-a răspuns în felul următor: „Versurile sunt scrise cu penița pe foaie – ele sunt complicate, dar în același timp, pentru mine devin ușoare în a le exprima.”
Marcela afirmă că a știut de mică să se joacă cu rimele. „Scriu poezii de mică. În anul 2013, am scris prima mea poezie pentru mama, iar cu timpul mi-am deschis sufletul poeziei. Pentru mine, poezia reprezintă arta, liniștea, pasiunea și armonia prin care îmi redau trăirile, gândurile și îmi deschid sufletul.”
Cât despre noul cuibușor al poeziilor scrise de Marcela, aceasta spune că titlul paginii pe care l-a ales are o semnificație specială. „Am intitulat pagina „arma poeziei”, din motiv că ea pentru mine este arma sufletului, cu care pot înfrunta orice obstacol, simțindu-mă în lumea mea.”
„Cred că nu aș putea scrie, dacă nu aș avea o anumită stare emoțională, pentru că poezia nu e scrisă atunci când vreau, dar atunci când simt”, subliniază tânăra.
Întrebată dacă dorește să profeseze în acest domeniu, Marcela ne-a comunicat: „Pasiunea de a scrie poezii va rămâne doar un hobby. Cât despre un anumit domeniu, nu știu, încă nu sunt decisă. Am vrut să devin cofetar, apoi mi-am dorit să fiu administrator sau contabil. Până într-un final, mi-am dat seama că nu e chiar tocmai ceea ce-mi doresc. Poate voi încerca în domeniul artei.”
Din creațiile proprii, Marcela adoră cel mai mult respectivul catren din poezia „Alb-Negru”:
„Mi-am colorat viața în culori închise…
Cu un contrast cromatic, ce nu are sfârșit,
Am adăugat și umbre, și nuanțe… care mi-au fost transmise,
Cu un Alb-Negru pe care l-am trăit…”
Am provocat-o pe Marcela Caragia să asocieze zece cuvinte cu un gând sau cu o idee.
Alb – universul viselor.
Negru – speranța către imposibil.
Cuvântul – o frunză a copacului din artă.
Rima – o asociere comună între versuri.
Poezia – o sursă de inspirație, liniște sufletească.
Arma – o înfruntare cu realitatea.
Aprecierile – o motivație.
Urmăritorii – persoanele pentru care aș putea fi o călăuză, motivându-i.
Critica – motivația de a fi mai puternică, de a arăta că pot mai mult.
15 ani – o luptă între realitate și ficțiune.
Autoare: Cristina Duplachi
COMENTARII