Într-o societate profund afectată de șabloane și stereotipuri, orientarea sexuală devine subiect sensibil și greu de abordat, dar de o importanță majoră. Negarea sau evitarea acestuia poate provoca fenomene precum: discriminarea, abuzul și indiferența de diferit tip.

Prin definiție, homofobia înseamnă „un complex de emoții precum anxietatea, dezgustul, furia, stinghereala și frica pe care le simte o persoană față de un reprezentant al comunității LGBTQ+.” Despre acest fenomen destul de întâlnit în țară am discutat cu Angela Frolov, coordonatoarea de programe Lobby și Advocacy din cadrul ONG-ului Genderdoc-M, care apără și promovează drepturile LGBT în Republica Moldova.

De ce le este frică moldovenilor de homosexuali?

Nu poate fi numită frică de fapt, este o fobie, iar aceste două noțiuni sunt diferite. Frica este, de obicei, când ai un răspuns la întrebarea „de ce?”. Dacă acest răspuns nu există, adică nu este un motiv clar, înseamnă că este o fobie. De aceea, în situația homofobiei, nu avem un răspuns de ce, acest fapt se datorează mai degrabă din lipsa de cunoaștere, deoarece statul nostru nu face nimic pentru a da informații cetățenilor despre sexualitatea umană, educația sexuală, variantele orientărilor sexuale, despre cercetările care deja există în domeniu. Respectiv, acest „gol” cauzat de lipsa de informare are nevoie să fie umplut cu stereotipuri și prejudecăți.

Cum anume se manifestă homofobia în Republica Moldova?

Reacțiile oamenilor la ceea ce îi înconjoară sunt diferite, și reieșind din tipul acesteia, vei reacționa corespunzător. Ele pot fi de trei tipuri: „îngheață”, „fugi”, „bate”. Cei care au reacția „îngheață” nu vor nimic să cunoască despre homosexuali. Persoanele care „bat” sunt cele mai periculoase, fiindcă atunci când au anumite frustrări, recurg la acțiuni, precum discursul de ură sau ignorarea drepturilor, considerând o persoană din comunitatea LGBT „mai puțin om”, sau, în cele mai grave situații, atacarea fizică a unui om față de care are prejudecăți. Reacția „fugi” este atunci când încerci să negi existența unei persoane homosexuale.

În anul 2020, Genderdoc-M a realizat un studiu în rezultatul căruia 70 % dintre respondenți considerau că în Republica Moldova cea mai răspândită formă de discriminare ține de orientarea sexuală, urmată de cele de naționalitate și limba vorbită. Pe parcursul acestor doi ani, cum s-a schimbat situația?

La momentul de față, nu pot răspunde la această întrebare, deoarece urmează să vedem rezultatele cercetării pe care am pornit-o două luni în urmă. După ce o finalizăm, vom face conferință de presă și vom compara ce s-a schimbat în doi ani. Deși, știind cât de lent se întâmplă procesele și schimbările în societate, prevăd că acestea nu vor fi prea mari. Pe de altă parte, cazul care se întâmplă acum cu tânărul militar care a făcut coming-out* și care a picat din armată, ar putea influența atitudinea, dar vom vedea.

De la ce vârstă începe homofobia?

Oamenii nu se nasc homofobi, dar devin pe parcursul vieții, fiind influențați de către societate. Homofobia pornește de la vârsta când copiii încep să interacționeze între ei. De exemplu, unul dintre ei folosește un cuvânt care este considerat licențios față de persoanele LGBT și chiar dacă cei mici încă nu cunosc semnificația acestuia, ei deja știu că este ceva rău, iar această legătură se consolidează când cresc mari. Nu pot spune care este acel cuvânt, dar cu siguranță mulți își vor da seama.

Se întâmplă uneori că atât unele surse media, cât și persoane publice sau chiar reprezentanți ai cultelor religioase continuă să distribuie discursuri de ură împotriva homosexualilor. Luând în considerare influența majoră asupra publicului, ce soluții există în acest sens?

Dacă este vorba de persoane publice, a căror opinie are un impact major, care au o autoritate, atunci organizația noastră merge în instanța de judecată. Deja avem mai multe dosare, unele din ele sunt și câștigate. Astfel, noi am reușit să oprim discursurile de ură a câtorva persoane publice, nu a tuturor, pentru că nu toată lumea se teme să fie penalizată. Pentru unii, o amendă de câteva mii de lei este prea puțin, dar în astfel de situații mergem la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Justiția lucrează și trebuie folosită.

Ați declarat pentru un portal de știri că „cel mai adesea oamenii care au viziuni sexiste sunt homofobi”. Cum se explică acest lucru?

Într-adevăr, homofobia are o legătură foarte mare cu patriarhatul, iar acesta, la rândul lui, are legătură cu sexismul. Într-o societate patriarhală, a fi femeie înseamnă a fi inferioară bărbatului, iar reprezentanții genului masculin sunt văzuți mai puternici. Respectiv, bărbații homosexuali sunt urâți de alți bărbați, fiindcă, în opinia lor, i-a trădat și că sunt „ca o femeie” în acea relație. Față de femeile homosexuale, aș zice că atitudinea este foarte umilitoare. Se consideră că femeile intră în relații cu alte femei până când apare un „bărbat adevărat”.

Rezultatele unui studiu științific realizat în Ucraina arată că persoanele homofobe se cred tolerante și informate. Poate fi acest lucru adevărat și în Republica Moldova?

Există un fenomen care se numește Dunning-Kruger, și acesta constă în faptul că persoana care are un nivel redus de cunoștințe, este mai sigură că le cunoaște pe toate, și viceversa, persoana a cărui nivel de cunoștințe este mare, înțelege că știe foarte puțin. Acest efect este întâlnit și la persoanele homofobe. Acel minim pe care îl știe cineva referitor la un subiect va reprezenta de fapt totul ce trebuie să cunoască. În majoritatea cazurilor, ura, ca fobie, vine anume din lipsa de informație. De aceea, este explicabil de ce oamenii homofobi se consideră toleranți și atotștiutori, pentru că nu știu nimic sau știu prea puțin.

Cum am putea să dezrădăcinăm homofobia?

Când eram la universitate, am realizat o cercetare în care am interogat persoane care cândva au fost homofobe. Le-am întrebat ce le-a făcut să își schimbe atitudinea și, în majoritatea cazurilor, răspunsul a fost: interacțiunea cu persoanele LGBTQ+. Atunci când cineva din prieteni sau rude le-a spus că este homosexual sau au făcut cunoștință cu persoanele homosexuale și au văzut că sunt oameni ca toți oamenii, și-au schimbat percepția.

Fiecare dintre noi are persoane LGBTQ+ în cercuri chiar destul de apropiate. A fost demonstrat că unul din 10 oameni este homosexual, doar că nu divulgă acest lucru din cauza fricii de a fi respins. Pe de altă parte, societatea nu se va schimba până nu vom avea această interacțiune cu ei. Deci, cu cât mai mulți oameni din această comunitate vor povesti despre orientarea lor sexuală, vor spune că își doresc să fie fericiți și să iubească așa cum știu, atunci societatea va vedea că nu există motiv de a te teme. În așa mod se poate lecui homofobia, fiindcă ea este o boală, nu homosexualitatea.

Vă mulțumesc pentru interviu!

*Coming-out – procesul de a afirma public și voluntar orientarea sexuală sau identitatea de gen și reprezintă un proces de recunoaștere, acceptare și mărturisire a orientării sexuale sau identității de gen atât față de propria persoană, cât și față de ceilalți.

Autoare: Anastasia Graminschi