În anul 2020, a decis să vină în Republica Moldova pentru noi experiențe, dar a ajuns să se îndrăgostească de istoria și cultura țării. Este vorba despre Christopher Janssens, profesorul belgian de limba franceză de la Liceul Teoretic Horești din raionul Ialoveni.

Tânărul în vârstă de 26 de ani a studiat în Belgia pentru a deveni profesor de clasele primare, dar după ce a lucrat timp de doi ani în acest domeniu a constatat că această profesie nu îl atrăgea. După aceea, a trecut în domeniul marketingului, însă a părăsit școala după un an și a început să studieze la Facultatea de Limba Franceză pentru Străini (FLE) din cadrul Universității Internaționale Bircham. A obținut o diplomă de licență de Limba Franceză și o diplomă în scriere creativă la Universitatea din Lyon. Este voluntar la asociația ADVIT Moldova și la Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor (CSPT) sau Centrul Youth Klinic „Avante” din orașul Ialoveni.

Despre experiența sa ca profesor de limbă franceză într-o țară străină, diferențele dintre sistemul de învățământ din țara noastră și cel din Belgia, dar și altele, ne-a povestit chiar Christopher în interviul de mai jos.

Ce te-a motivat să vii în Republica Moldova?

Am simțit nevoia să exersez predarea limbii franceze într-o țară străină. Citisem că Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa, de aceea am fost curios să știu de ce și cum aș putea să o ajut. Pe lângă aceasta, voluntariatul în Moldova îmi permite să mă perfecționez. Dorința mea a fost de a-mi asuma noi provocări și de a mă adapta la o nouă cultură, limbă. Este prima dată când am venit într-o țară străină să predau limba franceză.

Am dorit să aflu dacă se aseamănă copiii din Republica Moldova cu cei din Belgia. Totodată, aveam nevoie de o schimbare de peisaj și de cultură pentru a mă simți inspirat să scriu prima mea carte, pe care am intitulat-o „Fenomenul Copiilor-Regi”. Acest concept se referă la copiii din Belgia și desemnează un individ care are un comportament egoist și egocentric – „eu sunt unicul”, „nu-mi pasă de ceilalți”, și are voința de a obține „totul, imediat”.

Cartea „Fenomenul Copiilor-Regi”

Care a fost prima ta impresie despre țară?

Prima impresie a fost că moldovenii sunt deprimați, nu zâmbesc, nu se salută, nu au gesturi prietenoase… Dar, cu trecerea timpului, i-am cunoscut mai mult și am înțeles că ei sunt deschiși, glumeți și omenoși. Moldovenilor le place să petreacă și să mănânce multă carne. Nu am văzut vreodată un popor care să mănânce atât de mult. De asemenea, ei sunt foarte curioși de străini. Atunci când le spun că sunt belgian, toată lumea mă întreabă de ce eu vin aici, când mulți moldoveni pleacă în Franța, Italia, Belgia și alte țări.

Cum e să fii profesor de limba franceză într-o țară străină?

În Belgia am predat la brazilieni, români, bulgari, deoarece au emigrat acolo. În schimb, când ești peste hotare nu e întotdeauna ușor să predai limba franceză atunci când nu cunoști limba țării. Din fericire, copiii sunt înțelegători cu mine și chiar mă ajută să învăț cuvinte noi și expresii, mă corectează atunci când greșesc. M-au îndrăgit atât de mult, încât își doresc să rămân în Republica Moldova încă un an.

A fost ușor sau greu să înveți limba română și de ce?

Foarte greu, deoarece este o limbă bogată, cu foarte multe cuvinte. Spre exemplu, în franceză spunem „un chat”, „chat”, „le chat”, „les chats” (trad. pisică), dar în limba română acestea reprezintă patru cuvinte diferite: „o pisică”, „pisică”, „pisica”, „pisicile”.

Limba română am învățat-o prin repetiție sau citind cărți pentru copii. Atunci când nu cunosc un cuvânt – îl mimez pentru elevi, apoi unul dintre ei vine la tablă ca să îl scrie, iar eu îl notez într-un caiet. Folosesc și telefonul pentru a traduce.

Care sunt diferențele dintre sistemul educațional din Republica Moldova și cel din Belgia?

Elevii de aici respectă profesorii enorm. Sunt surprins să văd că ei fac exerciții fizice în aer liber și că învață să joace șah. În același timp, au un volum mare de material pe care trebuie să îl însușească și încă nu este suficient de lucrat, în comparație cu cel din Belgia.

Nu-mi place că sistemul de învățământ din Republica Moldova obligă elevii să obțină minim nota 5 din 10, pentru a fi admis mai departe. Unii copiii nu pot dubla această notă, iar în rezultat am copii care nu pot nici să citească, nici să scrie. Pe lângă aceasta, în Belgia copiii au 1 h și 30 min pentru a mânca și a se juca, în timp ce aici copiii au doar 15 minute de pauză la fiecare 45 de minute. În Belgia orele durează o oră astronomică, dar în Moldova – 45 de minute, ceea ce în viziunea mea este prea puțin.

Copiii moldoveni sfidează autoritatea mai puțin decât în Belgia. Acolo certarea unui copil este interzisă, iar pedepsirea lui este problematică, deoarece părinții vor veni la profesor, spunând că este incompetent și că fiul/fiica lor este un înger.
Un lucru care mi-a plăcut aici este că sunt bine distribuite clasele. În Belgia, pentru a economisi bani, statul a decis că un profesor ar putea preda la 25-30-35-40 de elevi simultan. În Republica Moldova încă nu am întâlnit clase cu mai mult de 20-24 de elevi.

Ce ai dori să schimbi în sistemul nostru de învățământ?

Consider că trebuie de schimbat întreg sistemul. Este necesar să se modifice durata lecțiilor, să fie pauze mai lungi. În clasele primare sunt necesare mai multe ore de limbă străină, iar metodele de predare trebuie să fie cât mai interactive. De asemenea, mi se pare că informațiile care sunt predate elevilor de liceu sunt prea generale. În Belgia poți alege între studii specializate într-un domeniu (social, economic, lingvistic, etc.) și studii generale ca aici.

Cum te-ai adaptat la predarea în regim online?

Pentru mine nu a fost foarte complicat, pentru că sunt tânăr și cunosc bine mediul online și tehnologiile. În schimb, lecțiile la distanță au fost mai deranjante pentru copii. A fost cu adevărat necesar să ne concentrăm asupra copiilor care au avut dificultăți și să lăsăm copiii cu un nivel mai înalt de pregătire să lucreze independent.

În afară de predarea la școală, în ce alte activități ai reușit să te implici?

Nu prea multe din cauza pandemiei. Din martie 2020 până în iunie 2020 am avut doar doi elevi care făceau voluntariat și luau lecții de franceză. În septembrie 2021 – decembrie 2021, am început să dau lecții de engleză, deoarece erau mai mulți voluntari care doreau să învețe limba engleză decât franceza. Am un prieten vorbitor de engleză care mă ajuta cu pregătirea lecțiilor, așa încât orice temă care urma să le predau copiilor trebuia mai întâi să o învăț eu.

În noiembrie 2021 am fost la o școală specializată, unde am organizat pentru copii activități legate de „Jocul cu parașuta”. La momentul de față, coordonez un proiect cu voluntarii de la Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor din orașul Ialoveni.

Christopher și câțiva angajați ai CSPT Ialoveni

Ce admiri cel mai mult la Republica Moldova și ce îți displace?

Am un profund respect pentru istoria Moldovei și mai ales pentru Ștefan Cel Mare și Sfânt. Anul trecut am vizitat Muzeul Național de Etnografie și Istorie Națională din capitală, împreună cu o prietenă, și am descoperit hainele tradiționale moldovenești, obiceiurile, câteva personalități cu renume, printre care Dimitrie Cantemir.

Ceea ce nu îmi place aici este corupția și modul în care șoferii circulă pe drumuri – este foarte periculos.

Ce dificultăți ai întâmpinat de când ești aici?

Cel mai dificil este să comunic cu oamenii, deoarece foarte puțini cunosc limbile engleză și franceză. Deci trebuia să învăț limba română pe cont propriu, ceea ce nu este întotdeauna ușor. Când am aflat că unii moldoveni înțeleg doar limba rusă a fost groaznic. Această limbă este mai complicată și mai greu de învățat. Atunci când mi-am făcut permisul de ședere, toată lumea de la birou vorbea limba rusă, așa că am fost nevoit să-l sun pe prietenul meu din Belarus pentru a mă ajuta cu traducerea.

Dacă ar fi să alegi între a trăi în Belgia sau Republica Moldova, care va fi decizia ta? Și de ce?

În fiecare zi mă integrez tot mai mult în obiceiurile moldovenilor și în modul lor de viață. Aș prefera să rămân în Republica Moldova, deoarece această țară are nevoie de ajutor, ea trebuie să devină puternică. Poporul din acest teritoriu a suferit foarte mult de-a lungul secolelor și chiar dacă nu sunt moldovean, aș vrea să schimb țara, să îi fac pe oameni uniți, mândri de cultura și istoria lor.

Ce planuri ai pentru viitor?

În prezent scriu a doua mea carte, care se va numi „Comunism. Distrugere sistematică”. Aș dori să fac un program de master în pedagogie și să merg până la doctorat. Intenționez ca în câțiva ani să înființez propria școală.

Îți mulțumesc pentru interviu!

Autoarea interviului și Christopher

Autor: Anastasia Graminschi