Iuliana Colnic a îndrăgit fotbalul de la o vârstă fragedă. „La început nu atrăgeam atenție la nici un tip de sport, până am dat de fotbal și chiar mi-a plăcut. Părinții mei zic că de mică eram cu mingea la picioare. Nu țin minte sigur de la ce vârstă am început să joc. Totul a fost spontan, dar aproximativ pe la 8 ani”, povestește Iuliana.
„Mai era vreo unul care spunea că fotbalul nu este pentru fete”
Anume părinții au fost cei care i-au descoperit talentul Iulianei, încurajând-o să crească și să se dezvolte în acest domeniu. „Tatăl meu a fost și este un amator de fotbal, la fel cum sunt și eu acum. M-au încurajat părinții și încă multe alte persoane care mă cunoșteau. Toți mă susțineau. Cu toate că mai era câte vreo unul care spunea că fotbalul nu este pentru fete, dar nu atrăgeam atenția la părerile rele și mergeam înainte”.
„Eram o simplă amatoare de fotbal”
Iuliana a început să joace fotbal din curiozitate, dedicându-se acestui sport. Totul a început în localitatea de unde este originară, Filipeni, raionul Leova, iar ulterior a jucat pentru mai multe echipe, încercându-și norocul chiar și în România. „Eram o simplă amatoare de fotbal, nimeni nu știa de mine, doar unii oameni din sat și deja băieții cu care jucam. La un moment dat, un sătean s-a angajat ca antrenor de fotbal și a format o echipă de băieți. Eu am aflat și am zis că merg și eu. Antrenorul mi-a spus să găsesc 5-6 fete ca să facem și noi o echipă. Am găsit fete, am format echipa și am fost invitate la un mini-turneu între 3 sate din raion. Acele fete, la fel, erau începătoare, nu erau mai bune și nici mai rele. Am avut primul meci care l-am biruit, apoi al doilea – la fel, și acolo un domn a sunat la un club de fotbal din Cahul și i-a zis de două persoane din echipa noastră: eram eu și încă o fată. Apoi, am fost chemată la Cahul, nici nu știam ce mă așteaptă, aveam emoții. Am jucat primul meci, le-am plăcut și de atunci am jucat 3 ani în clubul FC Cahul-2005”, își amintește Iuliana.
„Am fost convocată în lotul național al Republicii Moldova”
Pasiunea și atracția Iulianei față de fotbal nu au rămas neobservate. „La un turneu de fotbal a fost și antrenoarea selecționatelor Moldovei, care i-a plăcut cum joc și de atunci fac parte din selecționata Moldovei. La început eram în WU-15, apoi WU-17 și acum trebuie să trec în WU-19”, mărturisește Iuliana.
Parcursul Iulianei nu a fost ușor, însă tânăra a continuat să joace fotbal, indiferent de colege, echipe sau circumstanțe. „Cât am jucat la Cahul încă învățam în gimnaziu, după ce am terminat gimnaziul s-a destrămat echipa și m-au chemat la Galați. Ei deja știau de mine pentru că noi am jucat cu ele și mă așteptau de mult timp. La Galați am făcut doar antrenamente, acolo am intrat și la liceu, dar din păcate Federația Română de Fotbal nu m-a acceptat din anumite motive și așa am plecat de acolo. Însă, am aflat că am fost convocată în lotul național al Republicii Moldova. Eram foarte uimită, a fost foarte spontan. După ce am plecat de la Galați, am intrat la FC Maksimum, echipă din orașul Cahul în care și la momentul actual figurez”, comunică Iuliana.
Înainte de a începe orice meci de fotbal, Iuliana Colnic are următoarele trei gânduri:
# „să marchez pentru că joc pe poziția atacant”;
# „să formăm echipă”;
# „să arătăm un joc frumos”.
„Atunci am înțeles că a meritat”
Mulțumită pasiunii pe care o are față de sport, Iuliana a reușit să călătorească și să joace fotbal în mai multe țări ale lumii. „Prima țară care am vizitat-o și în care am jucat a fost Singapore, am avut un turneu de fotbal. Apoi, am avut un turneu în România. Peste vreo jumătate de an, am participat într-un proiect, schimb de experiență, realizat de americani și am călătorit și în SUA. Cu Naționala Moldovei am jucat în Spania, apoi Cehia și în Azerbaidjan”, își aduce aminte Iuliana.
Întrebată fiind în câte meciuri de fotbal a jucat, Iuliana a răspuns în felul următor: „Nu pot spune în câte, dar foarte multe”. Totuși, tânăra a mărturisit că două meciuri de fotbal i s-au memorat cel mai mult. „Cel mai memorabil meci a fost primul meci care l-am jucat pentru Selecționata Moldovei și meciul cu Singapore”.
În vara anului 2018, Iuliana a marcat primul gol într-un meci oficial. „Am avut emoții foarte mari, ca primul meci pentru Selecționată. Era ca un vis, nici nu credeam că am marcat. A fost frumos”, afirmă Iuliana.
Cel de-al doilea meci care i se păstrează și acum în amintire este cel cu Singapore, ultimul meci din turneu. „Am zburat 7 ore cu avionul pentru a obține victorie – atunci am înțeles că a meritat acest drum și zbor lung. Am marcat cele mai multe goluri și am luat și cupa pentru cea mai bună marcatoare”, împărtășește tânăra.
Fiind întrebată ce contează mai mult pentru ea: meciul jucat sau golul marcat, Iuliana a răspuns că: „E important și una, și alta. Dacă pierdem meciul, atunci învățam o lecție. Dacă câștigăm, oricum undeva am greșit și analizăm și încercăm să ne corectăm”, susține tânăra.
În timpul unui meci de fotbal, atunci când joacă, Iuliana Colnic ține cont de următoarele cinci lucruri:
# „să nu mă panichez – din cauza emoțiilor mulți fotbaliști se pierd pe teren și sunt cu capul în nori”;
# „să îndeplinesc bine poziția de atacant”;
# „să dau câte mai multe lovituri pe poartă, căci dacă nu încerci nu marchezi”;
# „să îmi respect adversarul, chiar dacă pierdem sau câștigăm”;
# „să lupt până la ultima secundă”.
„Noi știm că toți ne privesc și ne susțin de acasă”
Iuliana a jucat atât în țară, cât și peste hotare. Cu această ocazia am întrebat-o dacă emoțiile sunt aceleași și dacă publicul este diferit. „Da, este altfel. Acasă cumva e mai liniștit, te simți altfel când vezi că cineva te susține, când vezi că cuiva îi pasă și vine să te vadă pe teren. Din păcate, în ultimul timp nu avem public din cauza pandemiei, dar noi știm că toți ne privesc și ne susțin de acasă.
Iuliana dedică săptămânal zeci de ore fotbalului și are un program stabil. „De 3 ori pe săptămână mă antrenez cu echipa la Cahul și în celelalte zile cu băieții pe teren. Un antrenament ajunge până la o oră jumătate – două”, evocă Iuliana.
Totuși, dacă ar fi avut ocazia să se antreneze cu orice fotbalist/ă din lume, Iuliana ar alege să o facă cu Cristiano Ronaldo, Lionel Messi și Neymar Jr. „Toți 3 sunt foarte talentați și mă impresionează prin meritele lor, de unde au început și unde au ajuns”, a completat tânăra.
„Vreau să activez aici în țară”
Cât despre studiile în domeniu, Iuliana crede că „este bine să ai un document.” „Câteodată se întâmplă ceea ce nu te aștepți și dacă iese că nu mai poți juca fotbal, măcar ai documentul și te angajezi”, susține Iuliana.
Tânăra nu se oprește aici, căci fotbalul pentru ea reprezintă totul. „Fotbalul este foarte important pentru mine, este viitorul meu în care vreau să îmi construiesc cariera. Am renunțat la multe în favoarea fotbalului. Nu este doar o pasiune, vreau să activez în acest domeniu. Vreau să fac Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport. Vreau să activez aici în țară și dacă nu vor merge lucrurile, se poate de încercat și peste hotare”, declară Iuliana.
„Gândeam că niciodată nu o să mai pot juca fotbal”
În pofida succesului pe care a reușit să-l atingă, Iuliana a avut și momente în care se gândea să renunțe la fotbal. „Da, m-am gândit și la asta. Cred că orice fotbalist/sportiv a avut așa gânduri. Cu câțiva ani în urmă am avut probleme cu un genunchi care mi-a stricat toate planurile. Gândeam că niciodată nu o să mai pot juca fotbal, dar totuși aveam o mică speranță și nu încetam să cred că voi merge mai departe cu fotbalul. Așa a și fost, totul a revenit la normal, nici nu țin minte cum după câteva luni am revenit pe teren”, povestește tânăra, Iuliana Colnic.
La final, am rugat-o pe Iuliana să asocieze câteva cuvinte. Ea a făcut-o în felul următor:
Echipă – Familie;
Adversar – Concurență;
Arbitru – Profesor;
Minge – Succes;
Poartă – Gol;
Câștig – Viitor;
Pierdere – Lecție.
Autoare: Cristina Duplachi, studentă în anul III, FJȘC, USM
COMENTARII