Este o tânără talentată și plină de viață. Și-a început cariera muzicală improvizând concerte în curtea casei, iar primul său spectacol l-a susținut la vârsta de 5 ani. Despre pasiuni, muzică și perpetuarea tradițiilor aflăm de la membra Ansamblului Etnofolcloric „Crenguță de Iederă”, Tincuța Burghilă.

De unde vine pasiunea pentru cântec?

Eram doar o copiliţă când am început a cocheta cu cântecul. Nu-mi amintesc dacă a existat ceva anume care să mă inspire să-mi doresc să cant. Venea din suflet, aşa simţeam şi asta făceam: cântam. Predilecţia pentru muzică, probabil îşi mai are originea şi în familie: părinţii au voce frumoasă şi-mi cântau când eram micuţă, iar străbunelul și bunelul au fost muzicieni.

De la ce vârstă ai început să cânți?

Când aveam 4 ani era doar o pasiune menită de a-mi complete ritualul jocului prin grădină, le cântam celor din familie şi pisicilor, improvizam mici concerte în ogradă… îmi plăcea să aduc bucurie. Firea mai artistică a fost remarcată nu doar de familie, ci şi de prima educatoare de la grădiniţă, care m-a susţinut şi m-a învăţat un cântecel, pe care l-am cântat la sărbătoarea organizată de Hramul satului. Astfel, primul meu spectacol pe scena mare, în faţa publicului larg, a fost când aveam 5 ani. Îmi amintesc şi acum, am trăit senzaţii de neuitat…

Tincuța Burghilă, arhivă personală. Primul spectacol la vârsta de 5 ani.

Există ceva anume fără de care nu urci pe scenă înaintea unui spectacol?

Da! Nu am vreun talisman norocos, însă cea care-mi poartă noroc e familia. Întotdeauna înainte de începerea unui spectacol vorbesc cu mama la telefon. Îmi dă putere s-o ascult şi simt că e cu sufletul şi gândul alături de mine. Iar cu un minut înainte de a ieşi pe scenă mă rog. Fără de rugăciune, nu mă simt împăcată şi pregătită. Aceste două „obiceiuri” de suflet îmi aduc pacea interioară, inevitabil.

Care ar fi unul din momentele dificile cu care te-ai confruntat fiind membra a ansamblului etnofolcloric „Crenguță de Iederă”?

Ansamblul Etnofolcloric „Crenguţă de Iederă” reprezintă cheia libertăţii mele artistice deja de 4 ani. De la bun început, dar şi pe parcurs, n-a fost simplu şi uşor să fac faţă încercărilor de aici, dar a fost frumos să încerc să caut desăvârşirea în lumea folclorului. N-aş putea marca, în mod evident, un moment anume, care a fost dificil. Au fost multe… Să faci parte dintr-un ansamblu atât de complex nu-ţi oferă garanţiişi nu înseamnă că semnezi un contract cu fericirea. Nimeni nu-ţi poate promite nimic, nici tu, ţie însăţi. Relaţiile evoluează, sentimentele cresc, scad, capătă nuanţe, adâncuri şi înalturi, apar deseori fel de fel de situaţii complicate. Dar pe măsură ce făceam mici sacrificii, în aceeaşi măsură veneau şi satisfacţiile. O astfel de experienţă te învaţă, întâi de toate: Azi să simţi! Azi să cânţi! Azi să dăruieşti! Azi să te bucuri de viaţă!

Ce alte pasiuni mai ai în afară, de cântec?

Îmi place nespus de mult să petrec timpul acasă, la vatra mea de dor, în satul Vorniceni. Am avut mereu o conexiune aparte cu natura, astfel de câte ori revin acasă, mă bucur de grădinărit, o pasiune pentru trup şi suflet. Cultivăm legume, flori… avem grijă de ele. Sunt convinsă că pământul ne învaţă să fim mai buni.

Tincuța Burghilă, sursa Facebook. Concert în satul Vorniceni.

Ce îi trebuie unui tânăr artist pentru a se bucura de succes?

Nu există o ecuaţie complicată şi nici vreo lege ieşită din comun care să te ghideze spre succes. Există pasiunea, credinţa şi energia. Un tânăr artist are nevoie de aceste trei convingeri, care îl vor însufleţi cu entuziasm să muncească şi să se dedice, iar într-un final – să dăruiască lumii. Iar dacă lumea se va bucura de ceea ce creezi şi îi oferi, succesul e garantat.

Cât de mult crezi că contează promovarea folclorului și a tradițiilor?

Toate experienţele pe care le-am avut împreună cu Ansamblul Etnofolcloric „Crenguţă de Iederă” au fost un fel de călătorii spre noi, spre înăuntrul nclusi profund, la rădăcinile noastre, la identitatea nclusiv şi naţională. Mereu are loc un continuu schimb de energie, ce descătuşează pofta de existenţă… ansamblului nostru, nu doar ca entitate artistică, ci fiecăruia dintre noi. Toate acestea, nemijlocit, m-au făcut să înţeleg că promovarea folclorului şitradiţiilor este esenţială, incontestabil, pentru mântuirea noastră spirituală ca neam. Folclorul e indivizibil, viu şi temeinic! E sacru şi tămăduitor de inimi!

Dacă ar fi să te mai naști odată, ce ai schimba în viața ta?

Sunt dornică de schimbări pozitive, însă dacă ar fi să mă mai nasc o dată, n-aş schimba ceva anume în viaţa mea. Cred cu tărie că în viaţă nimic nu e întâmplător. În prezent sunt ceea ce sunt şi am ceea ce am. În complexitatea haosului care există, totul este în echilibru, inclusiv binele şi răul.

Simt că regretele nu-mi sunt regrete, ci lecţii valoroase de viaţă. Am învăţat să apreciez şi să preţuiescviaţaşi oamenii de lângă mine, iar secretul împlinirii sufleteşti e să te bucuri de tot ceea ce ai; şi invers: fericirea e atunci când te simţi împlinit. Sunt recunoscătoare familiei mele, Celui de Sus şi Universului!

Autoare: Nadia Mihuță