Constantin Romulus Preda s-a născut la 8 martie 1990, în municipiul Craiova, județul Dolj. A absolvit Colegiul Naţional „Carol I”, mai apoi fiind licențiat în Drept şi Ştiinţe Politice. În 2013, Constantin Romulus Preda a obținut premiul de debut al primei ediții a Festivalului Internațional „Mihai Eminescu”. Până-n prezent a publicat șapte volume și o trilogie a dorului, după cum o numește poetul. De asemenea, Constantin Romulus Preda spune că acestea nu sunt volume de versuri, ci treptele pe care coboară către sine, fiind convins că va ajunge cândva la destinație.

De unde a pornit ideea de a scrie versuri?

A scrie este o necesitate vitală, nicidecum o idee. Fără poezie, chiar dacă ar supraviețui, lumea ar fi infinit mai urâtă. De aici și echilibrul lumii, un singur vers nescris și planeta se poate dezechilibra. Dacă te trezești într-o zi şi-ți spui că vrei să scrii poezie, asta nu înseamnă că vei deveni poet. Nici pe departe. Un poet se naște poet. El poartă în loc de inimă un diamant pe care îl șlefuiește prin lacrimă și zbor invers, ceea ce nu se poate spune, desigur, despre cei care se trezesc peste noapte poeți și încalcă orice regulă a bunului simț estetic și moral. Așa cum îngerul are un antonim, așa și poetul, doar că antonimul poetului se numește veleitar și se poate recunoaște, cu ușurință, după obrăznicie.

De ce anume poezia și nu proza?

Acolo îmi sunt rădăcinile. Pentru mine proza este, să zicem, trandafirul încoronat al literaturii. În schimb, poezia este umilul fir de iarbă care are puterea de a răsări în vârful muntelui, chiar sub respirația norilor. Nu cunosc vreun mare poet care să fi devenit un prozator la fel de mare. Tocmai momentele poetice sunt cele care salvează o operă în proză. A spus-o Ernesto Sábato, n-o spun eu.

Care a fost prima poezie pe care ai scris-o?

N-a fost o poezie propriu zisă. A fost mai degrabă o întrebare care îți indică punctele cardinale ale poeziei. În primii ani ai copilăriei, acest fabulos sanctuar al clipei, l-am întrebat pe tatăl meu ce este moartea și de ce mor oamenii. Nu știu de ce, dar mi-am început viața tocmai cu finalul ei. N-am primit răspunsurile potrivite, care probabil nici nu există și tocmai din acest motiv am ales să le caut în poezie.

„Mă supun doar în fața poeziei”

Cunoaștem faptul că la început mulți credeau că poeziile sunt scrise de către tatăl tău. Cum ai reacționat tu la aceste critici?

Dante spunea că dacă îți urmezi steaua divină, nu ai cum să nu ajungi la destinație. Și dacă ai o stea numai a ta, nu te mai poate atinge întunericul. Te înconjoară, desigur, dar niciodată nu te poate atinge. Mă supun doar în fața poeziei. Restul e doar zgomot, acel zgomot care ne împinge către căutarea liniștii.

În prima ediție a Festivalului Internațional „Mihai Eminescu” ți-a fost decernat premiul de debut. Cum a fost această experiență pentru tine?

A fost un moment special, am cunoscut poeți din toate colțurile lumii. Am primit aprecieri din partea unuia dintre cei mai de seamă poeți ai lumii, Justo Jorge Padrón, iar asta este mai presus de orice premiu.

„Ce facultate ar putea să te învețe setea de sublim?”

De ce totuși ai ales o facultate de drept și nu una de limbă și literatură?

Poezia, în opinia mea, nu ține de facultăți, ierarhii și alte concepte abstracte. Pot face facultăți cei care vor să studieze poezia, dar ce facultate ar putea să te învețe setea de sublim?

Cum ia naștere poezia ta?

Așa cum răsare luna. Priviți luna mai des și veți vedea că, în unele nopți, poartă straie de mireasă.

Tatăl tău, fiind scriitor, este mai mult un critic sau o persoană care apreciază orice creație a ta?

Este cel mai mare critic. Și singurul critic de care țin seamă.

Constantin Romulus Preda împreună cu tatăl său, Constantin Preda

„E important tocmai dorul de aceste cărți…să le ducem dorul!”

În 2019 ai publicat cartea „dor de dor de tine”. Ce te-a inspirat în realizarea acestei creații? 

Ce mă inspiră mereu, viața! Tot ce e viu și, într-o zi, nu va mai fi. Cum să nu-ți fie dor? Cum să nu vrei să te agăți de clipa ce tocmai a trecut?

Cartea deja are III volume. Cititorii se pot aștepta și la cel de-al IV-lea volum?

Cred că mă voi opri la cele trei volume. E important tocmai dorul de aceste cărți, să le ducem dorul!

Facebook.com/Constantin Romulus Preda

„Într-o lume obsedată de reguli absurde, poezia este libertatea divină”

De obicei, toate versurile încep cu majusculă, însă am observat că majoritatea poeziilor tale nu au această majusculă și nu au virgule. De ce?

Dacă priviți cu atenție o poezie, veți vedea că rămâne și fără cuvinte. Într-o lume obsedată de reguli absurde, poezia este libertatea divină. Cu cât veți analiza mai mult poezia, cu atât vă veți îndepărta mai tare de ea. Pentru că poezia nu suportă privirile indecente!

Care sunt personalitățile pe care le admiri și care au devenit niște modele în parcurgerea acestei căi?

România are una dintre cele mai mari poezii ale lumii, deci izvorul inspirației este fără de sfârșit. Chiar aș vrea să menționez câțiva poeți despre care, din păcate, se vorbește mult prea puțin: Emil Botta, Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, căruia îi mulțumesc pentru prefața celui de-al doilea volum „dor de dor de tine”, Dumitru Matcovschi, Ion Vinea, Ion Caraion, Marius Robescu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Alexandru Grigore, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Ioan Alexandru, Constantin Preda, Ion Gheorghe, Dan David, Gheorghe Pituț, Aurel Dumitrașcu, Gheorghe Tomozei, Cezar Baltag, Marin Lupșanu, Geo Dumitrescu, Ion Cristofor, Vasile Morar, Cezar Ivănescu, Olga Ghițescu, George Alboiu, Constanța Buzea etc. A nu se citi în ordinea enumerării! Am amintit doar câțiva! Citiți-i și veți vedea de ce poezia noastră este atât de importantă.

Facebook.com/Constantin Romulus Preda

„Răzbunați-vă pe toată urâțenia lumii! Aprindeți lumina!”

Tu ai avut curajul de a te afirma în acest domeniu, însă multora le este teamă să iasă în evidență. De ce crezi că există această frică?

Frică? De ce să-ți fie frică? Lumea pare că se află, mai mult ca niciodată, sub stăpânirea urâtului absolut și a prostului gust. Răzbunați-vă pe toată urâțenia lumii! Aprindeți lumina! Poezia este răzbunarea frumuseții pe urâțenie, după cum spunea marele Grigore Vieru.

Ce sfaturi ai pentru cei cărora le este frică să se afirme într-un anumit domeniu, dar totodată își doresc ca creația lor să nu rămână sub anonimat?

Indiferent de domeniul ales, cred că te poți afirma doar având credință. Să crezi orbește în tine și în steaua ta și, indiferent de obstacole, să mergi până la capăt. Să-ți asumi calea, cu tot cu reușite, dar și cu nereușite.

Cât de curând urmează să uimești cititorii și cu ce anume?

Vor urma multe alte surprize. În toamna acestui an, voi publica un volum de versuri pe care puțini vor reuși să-l înțeleagă. Dar tocmai aceia se pot considera cei mai fericiți dintre cititorii mei. De asemenea, în cel mai scurt timp, o să apară primul meu volum tradus în limba engleză.

În încheiere, doresc să îi mulțumesc pe această cale lui Ion Bargan, ctitorul unei edituri despre care veți auzi tot mai des pe viitor: editura Bestseller. A fost primul editor pe care l-am întâlnit, care a avut curajul să parieze pe poezie! Nu în ultimul rând, le mulțumesc cititorilor dumneavoastră și abia aștept să revin în Basarabia, din dor de dor de Grigore Vieru!

Autoare: Olga Mocanu