Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” riscă să rămână fără artiști după ce mai mulți actori au scris cerere de demisie sau de concediu din cont propriu. Nu este singurul caz în care actorii depun cereri de demise sau de concediere din motiv că pleacă peste hotarele țării. Despre dificultățile cu care se confruntă un actor în Republica Moldova dar și despre consecințele acestor demisii vorbim cu tânăra pasionată de artă și teatru Iuliana Gonța.

„În țara noastră au ajuns să fie mai multe teatre decât actori”

Care sunt dificultățile cu care se confruntă un actor în Republica Moldova?

Un actor are mereu două lipsuri: publicul și banii. Uneori drept dificultate este lipsa unui loc de muncă, cu toate că în țara noastră au ajuns să fie mai multe teatre decât actori. Poate că nu mereu este apreciat la justa valoare, căci cum se face: Dacă tata nu e sponsor sau regizor, până a obține un rol de frunte „stai cuminte și aștepți”

Care sunt motivele care cauzează demisionarea actorilor?

Banii. Acel „salariu mizer” îl face pe actor să renunțe la lumea sa, la domeniul său, la artă. Dacă munca sa ar fi răsplătită și apreciată, nu ar pleca niciodată. Ei prin teatru trăiesc și respiră. Numai că teatrul hrănește sufletul, nu îți și pune pe masă. Un alt motiv ar fi că uneori actorii nu sunt valorificați, sunt considerați marionete în mâinile celui care are bani și poate decide ceva. Aceasta este realitatea sec. XXI.

Una dintre consecințele demisionării actorilor ar fi?

Dacă scena pierde un actor, teatrul pierde un spectator. Fiecare om de creație după ce pleacă lasă o urmă și nu mereu aceasta poate fi ștearsă. După plecare apar multe semne de întrebare. O fi acel teatru rău? Sau actorul prea buna?

Ce soluții ai propune pentru a salva actorii să nu plece peste hotarele țării?

În primul rând salariile să fie mult mai mari. Să fie valorificat acest domeniu. Să înțeleagă guvernarea că arta nu se dă și nu se face pe gratis. După ce ies din roluri sunt și ei oameni, au și ei necesități, sunt și ei vii.

Ce îl ajută pe un actor să reziste în ciuda dificultăților cu care se confruntă?

Îl ajută scena, omul și aplauzele. Spectatorul e puterea și curajul actorului. Cât timp vor fi spectatori, atât timp va rezista un teatru și „va fi viu” și puternic un actor.

„Arta hrănește sufletul nu și trupul”

De ce ar avea nevoie un actor din Republica Moldova pentru a fi împlinit?

Libertate, spectator și multe roluri. Toate acestea luate împreună îl înaripează pe acel actor. Orice om când vede că munca sa este apreciată, devine mai încrezut în sine și mai puternic. Dacă ați întreba un actor, el ar spune că ar avea nevoie de public. Au nevoie să se simtă valorificați. Reiterez, arta hrănește sufletul nu și trupul.

Cum este spectatorul din Republica Moldova și cei îi lipsește?

Este prea dur, critic și pe alocuri rece. Nimeni nu investește în artă, dar așteaptă miracole. Oamenii se împart în două categorii: cei care simt și înțeleg arta, care renasc odată cu actorii, care se regăsesc și după orice spectacol meditează, și cei care vin doar să le treacă timpul și critică fără a cunoaște.

Spectatorului îi lipsește spirit de artă, critica constructivă, timp și poate bani. Oamenii sunt prea grăbiți și obosiți, din păcate.

Continuă gândul: „Pentru mine teatrul este…”

Pentru mine teatrul este al doilea univers, este un refugiu și un mod de a mă regăsi pe sine. Prin teatru eu trăiesc, mă încarc cu emoții și îi ofer sufletului libertate, nu îl mai impun să fie puternic.

Fără teatru m-aș pierde printre oameni și haos. Pe nimic nu schimb acea scenă, acele lumini, acei actori și acele cuvinte. Teatrul e o magie până la urmă.

Autoare: Nadia Mihuță