Cum poezia a cunoscut-o Laura…
Iubesc întâmplarea asta: Copii când sunt mici meșteresc din foi A4 felicitări pentru mamele lor. Și noi făceam la fel, badea era foarte priceput la desen, lelea avea un spirit estetic și o finețe rară, eu i-am scris mamei o poezie, încercând să le ajung din urmă. Așa a pornit tot, de la trei catrene în care o asemănăm pe mama cu un izvor.
Laura a cunoscut-o pe ea însăși…
Când am învățat Dragostea, n-a fost o întâmplare de-o zi.
Tandemul dintre griful unui creion, gândul unei femei și imaginea unui cuplu
Nu știu, mă gândesc că e diferit de fiecare dată, uneori totul poate fi rezumat la un punct pus pe hârtie.
„Dragostea înseamnă să lipsește aceste stări de coajă, să fii atent cu ele, pios, bun și blând”
Dragostea… pentru un om sensibil, dar nu slab…
Omul caută dragostea, până când află că dragostea este el. E fragilitate și vulnerabilitate în fiecare dintre noi, dragostea înseamnă să lipsește aceste stări de coajă, să fii atent cu ele, pios, bun și blând.
„Tendresse”, impulsul care a stat la temelia lui
În mică noastră bucătărie de acasă, toate diminețile porneau cu un sărut pe care tata îl lăsa pe obrazul mamei, așa își urau o zi bună. Noi copii, ne alegeam cu sărutări pe frunte. În maturitate, s-a întâmplat să-mi lipsească cadrul asta, tot mai des și mai des. „Tendresse” este încercarea mea de a povesti că sunt case în care oamenii dimineața își dau sărutări, își urează o zi bună și zilele chiar bune sunt.
„Apreciez curajul, politețea și încrederea”
Personajele din proiect
Prima a fost povestea părinților mei, restul a fost firesc și organic. Eu am pornit acest proiect crezând că o să dau de oamenii potriviți, înainte să schițez un plan pe hârtie. Cel mai important era să duc un dialog cu cei a căror povești mi-am dorit să le descopăr. Familia, relația de cuplu, este mereu o poveste plină de intimitate, să împarți din asta înseamnă să-i lași pe ceilalți în casa ta. De asta apreciez curajul, politețea și încrederea pe care mi-au dat-o cuplurile intervievate.
Laitmotiv…
Copilul, omul și drumul spre casă.
Tandrețea unui poet…
Ușurința, familiaritate și răbdarea cu care vântul mișcă norii.
„Îmi sunt dragi textele pe care le scriu”
Aeriene și totodată, deosebit de pământești, poemele Laurei prind rădăcini în sufletul ei atunci când…
Rădăcinile s-au prins de mult, acuma sunt muguri și flori. Îmi sunt dragi textele pe care le scriu pentru că în ele poți găsi și răni, și leac, și vindecare. Noi nu putem alege dacă azi vom trăi o fericire sau o tristețe, ne-a fost luat dreptul ăsta. În schimb ne-a fost dat un alt drept, cel de a face pace.
„Romanii au talent”
Am coborât de pe scenă cu gândul că nu vreau să uit nimic din ce s-a întâmplat acolo. Nici ghetele mele cu șireturi lungi, nici liniștea, nici felul în care juriul după cinci minute de când mă cunoștea, a știut să-mi spună lucruri pe care eu le păzesc și port de-o viață. După am fost cu badea să mâncăm o înghețată, plimbându-ne printr-un cartier vechi și înfrunzit al Bucureștiului. Sunt recunoscătoare tuturor celor care împart cu mine bucuria acelei zile.
Laura când închide ochii…
Făceam un joc înainte, poate îl știți și voi… Închideam ochii și mă uitam la soare. Și atunci pleoapa părea o pânză, o perdea. Pentru mine, a închide ochii, tot un exercițiu de lumină devine.
Și tot ea când deschide inima…
E mereu deschisă, ca un geam larg. Trăiesc într-o frumoasă împăcare cu inima mea, în toate pornirile sau poticnirile pe care le am.
Dacă azi cumperi un bilet de călătorie…
Nu știu bilet care ne poate duce mai departe decât biletul care ne duce din „azi” spre „mâine”.
Aș vrea sa închizi ochii și să deschizi inima, completând cuvintele ce urmează cu primele gânduri care scânteiaza în mintea ta…
– pădure…desculț
– fiori…iepuraș de soare
– lemn…tata
– ușă…mâner
– nori…Tată
– verde…crud
– ochi…căprui.
Autoare: Ilinca Televca
COMENTARII