Anatol Fornea este student în ultimul an la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova. La vârsta de 22 de ani, acesta profesează în domeniu atât prin text, cât și prin caricaturi. Cu Anatol Fornea am discutat despre profunzime, riscuri, linii îngroșate, autocenzură și „pumn în gură”.

Ce crezi că se consumă mai ușor pe piața mediatică din Republica Moldova, textul jurnalistic sau caricatura?

Dat fiind faptul că trăim într-o perioadă unde există un flux informațional enorm (obezitate informațională), omul contemporan are nevoie de o sursă care i-ar transmite informația concis și concret. Elementele audiovizuale mereu au tras atenția publicului, de aceea consider că mesajul unei caricaturi este mai ușor de receptat și consumat. În Republica Moldova caricatura nu este un gen jurnalistic dezvoltat, din varii motive, de aceea totuși pe plan autohton textul jurnalistic este întâlnit și consumat mai des.

Cum reușești tu, în calitate de caricaturist, să transmiți profunzime prin intermediul unui desen?

Secretul constă în agerimea și ironia artistului. Modul în care selectezi și folosești elementele unei caricaturi, precum formele, culoarea, mesajul, personajele și textul reflectă de fapt gândirea critică, subiectivă, isteață a caricaturistului.

George Călinescu spunea „Critica este o caricatură, o șarjă. Criticul trebuie să îngroașe liniile pentru a scoate în evidentă anume laturi”. Deci, care sunt laturile pe care le îngroașă un caricaturist?

Un caricaturist va îngroșa mereu amoralitatea și defectele unei persoane, societăți sau fenomen. Acest fapt se face pentru a scoate laturile negative cu care ne confruntăm printr-o prismă moralizatoare.

Sursa foto: Facebook.com/anatol.fornea „Elementele audiovizuale mereu au tras atenția publicului, de aceea consider că mesajul unei caricaturi este mai ușor de receptat și consumat”

Acum 5 ani, a avut loc un tragic incident la Paris. În redacția revistei de satiră Charlie Hebdo mai mulți caricaturiști au fost împușcați. Presa scria că aceștia au insistat cu libertatea de exprimare și au plătit cu viața. Poate avea arta riscuri atât de mari?

Dacă există astfel de cazuri, păi deja conchidem că arta poate avea riscuri mari. Un caz recent la acest capitol a avut loc în România, unde primăria Bucureștiului a cerut eliminarea unor panouri publicitare unde medicii sunt portretizați ca icoane. Biserica încercă să controleze totul, inclusiv și pe artiști. Religia mereu a fost sursa unor conflicte și atacuri soldate cu jertfe umane.

Cum ți se pare sloganul celor de la Charlie Hebdo: „Un desen bun este un pumn în gură”?

Un slogan bun. Arta este un instrument de educare, reformare și culturalizare a societății. Un desen bun poate sta la baza unor schimbări radicale sociale, economice sau politice.

Care sunt limitele unui caricaturist, are acesta „un contur” din care nu ar trebui să iasă? Te întreb pentru că exagerarea trăsăturilor, îndeosebi a celor negative, intenția satirică și denaturarea originalului sunt specifice acestei arte.

Limitele cred că sunt acolo unde se termină bunul simț și latura umană. Caricatura este o nișă a jurnalismului analitic, unde libertatea și subiectivitatea jurnalistului sunt elemente dominante. Totuși, un caricaturist trebuie să țină cont de anumite rigori și norme deontologice. Un artist nu va denigra sau înjura o persoană fără anumite argumente sau motive. Un caricaturist nu trebuie să ilustreze violență, pornografie, crime sau conținuturi explicite.

Sursa foto: Instagram.com/tolea_fornea/ „Arta este un instrument de educare, reformare și culturalizare a societății”

„Autocenzura este un simț al gustului și al măsurii”. Cum ai putea să comentezi această idee?

Trebuie să fim limpezi în idei și gânduri, dar în tiparele unor moravuri și simțuri umane.

Sunt și caricaturiști afiliați politic, poetul Valeriu Butulescu afirmă că „Oamenii noștri politici arată mai bine în caricaturi, decât în fotografii”. Ce părere ai despre aceștia?

Nu cunosc așa caricaturiști, însă, ca și orice alți „pioni” ai presei de buzunar, îmi provoacă dezgust. Fiind afiliați politic, acești artiști folosesc desenul ca un instrument de manipulare. Un public informat corect va ști cum să filtreze astfel de caricaturi.

Cum putem construi o lume mai bună prin caricaturi?

Desenând cât mai multe caricaturi, care ar reflecta societatea noastră fără anumite denaturări, vom construi o societate informată corect, o societate echipată cu o gândire critică și analitică.

Sursa foto: Instagram.com/tolyart/ „Trebuie să fim limpezi în idei și gânduri”

Autoare: Cristina Duplachi